Râmeț-Ponor

Mini vacanta mi-a dat ocazia si dispozitia sa revad si sa prelucrez imaginile iesirilor din vara. Cam tarziu de la eveniment (inspiratie pt vara urmatoare), incerc o scurta relatare a unei iesiri intr-o zona densa in atractii turistice, ferita inca de navala turismului de masa.

Am inceput cu vizitarea cetatii Alba Iulia. Desi dezvoltata dealungul timpului de straini, cetatea a fost si este, dupa parerea mea, cel mai important centru al romanismului. Vizitasem cu multi ani in urma orasul si cetatea, dar n-am mai recunoscut-o. Autoritatile locale si nu numai, merita toata aprecierea pentru ceeace au reusit sa realizeze aici.

Dupa cazarea la o pensiune pe valea Geoagiului, am facut o tura in jur, cu bicicletele puse la dispozitie de gazde.

A doua zi, la Valea Manastirii, am vizitat manastirea, apoi, pe drumul din spatele acesteia (inaccesibil masinilor de oras) am urcat la Râmeț. Aici, 3 cladiri (scoala, politia, magazinul satesc) alcatuiesc centrul comunei intinse pe o raza de 6-7km. Din discutii cu localnicii am aflat ca asemenea distante sunt un fleac pentru ei si le parcurg pe jos, chiar si iarna. Se mai ajuta cu batranele Dacii, ARO sau U-650.

Tot aici am recuperat o pereche de tineri francezi care s-au ratacit venind din Ungaria, intr-un van, cu destinatia Delta Dunarii. Am urcat cu ei pe Magura Geomalului de unde puteai cuprinde cu privirea departarile, pana spre Aiud. Si tot aici am vazut niste exemplare splendide de ciobanesti anatolieni, pazind o turma de capre.

Re: Râmeț-Ponor

Ziua urmatoare am vizitat Salina Turda, excelent semnalizata, organizata si pusa in valoare. Aici am bifat si o plimbare cu barca, pe lacul aflat la la 115m sub nivelul solului. Nu trebuie ratata daca sunteti prin zona.

Urmatorul obiectiv a fost o recunoastere spre Valea Ariesului-Salciua, precum si in zona Ponorului cu cele doua manastiri. Pentru cineva care viziteaza pentru prima oara, in tihna, Apusenii impresiile au fost extraordinare: culmi domoale, tzancuri semete, case arhaice razletite, drumuri serpuite, poieni largi, petece de padure, toate imbinate armonios intr-o imagine, parca, din alte veacuri; camerele foto lucrau nonstop. Trecuse de amiaza cand am ajuns hamesiti, la manastirea de maici. Aici ni s-a oferit cu multa bunavointa - gratuit, ca oricarui pelerin - un pranz de post, gustos, sanatos si mai mult decat suficient.

Din curtea manastirii pleaca un drum spre manastirea de calugari, aflata la vreo 3km mai sus. Un semn de circulatie plantat la inceputul drumului avertiza ca "de aici accesul femeilor este strict interzis", asa ca am continuat drumul singur.

Ultimul obiectiv, Cheile Râmețului, ni l-a sabotat o ploaie torentiala, matinala. Desi vremea s-a indreptat, raul umflat si stancile ude si alunecoase ne-au impiedicat sa parcurgem cheile pana sus; traseul era dificil si riscul prea mare. Vara, in mod obisnuit se urca pe brana si se coboara prin albia raului, dar acum apa era rece, mare si tulbure. Oricum, am ramas cu imagini si impresii de nesters. Doi tineri insuratei cu care am plecat la drum si care isi petreceau in zona, "luna de miere" (o saptamana de concediu), au incercat sa continue singuri, dar in scurt timp au facut calea intoarsa.