Magura Cisnadiei

Cu vf. Magura incepe, practic, creasta Cindrelui. In ciuda altitudinii modeste (1304m), drumul pana la varf nu e chiar o plimbare simpla pt 4 roti. As aprecia traseul urmat ca usor>mediu, pe uscat. Pe ud, sunt portiuni destul de periculoase, in care anvelopele profilate si trolierea sunt necesare. Anul trecut, am incercat traseul cel mai scurt, dar ploile il facusera impracticabil. Am continuat pe o alta varianta, pana cand drumul s-a transformat in poteca; a trebuit sa intorc. A fost si o parte frumoasa pt. ca la coborare am intrat printr-o padure de stejari, splendida in culorile toamnei.

Anul acesta m-am lipit de echipa salvamontistilor din Cisnadie care asigurau un concurs de orientare pt copii. Din Cisnadie, am urcat impreuna la varf, pe Valea Argintului si tot impreuna am coborat pe Valea Ursilor. Oamenii, sufletisti, adevarati iubitori ai muntelui, si-au incarcat masinile cu materiale pt refacerea si punerea in circuit a refugiului de la Poiana Trandafirilor (Rosengarten), de sub Magura. Pana si-au terminat treburile la refugiu, am urcat pe vf. Drăgutz, de unde se desprinde un drum spre Prislop si Rasinari.

Zona e splendida si merita sa i se acorde o zi. Se pot face mai multe circuite care sa includa varful, cu grade de dificultate pt. toate pretentiile.

ps. Imaginile nu redau fidel marimea denivelarilor si a inclinatiilor laterale. In plus, n-am filmat portiunile mai periculoase pt. ca nu mi-am permis sa iau mana de pe volan.

Re: Magura Cisnadiei

Splendide culori si peisaje !

Va invidiez pe cei care locuiti langa munti !

Re: Magura Cisnadiei

Splendide culori si peisaje !

Va invidiez pe cei care locuiti langa munti !

Da, suntem privilegiati si multi nu ne dam seama de asta.

Nici Craiova nu e chiar atat de departe de munte. Tot in aceasta toamna am vazut locuri si peisaje (vaile Jiului, Oltetului, Jietului s.a.), cu nimic mai prejos decat cele postate mai sus.

2019 - Magura Cisnadiei, al doilea esec.

De data aceasta am incercat traseul Rasinari-Prislop-refugiul Rosengarten-vf.Magura.

Drumul care cu cativa ani in urma era, in mare parte, ca in palma, acum era mancat de ape, cu ravene in care masina intra cu totul. Am incalecat cateva, apoi am ocolit alta pe "aratura" si prin padure. Pe la jumatatea drumului pana la tinta, m-a oprit o ravena adanca si lata, cu unul dintre pereti vertical, de care nu te puteai agata chiar daca desumflai cauciucurile pana la dejantare.

Fiind singura masina si avand in minte patania din iulie spre acelasi obiectiv, am renuntat multumindu-ma cu admirarea peisajelor si cateva poze.

Oricum, e un traseu frumos care merita facut.