Autobuzul lui Yonutz

[Yonutz]

Nu, nu mi-am luat alta masina ...asa cum poate va ganditi majoritatea.

 

Acum cateva zile cautam ceva pe net, nu mai stiu ce si nici nu mai stiu de ce.

Mi-a sarit in ochi un rezultat google "casa de copii Slobozia Giurgiu". Mi-a sarit inima in piept ptr ca de acel loc ma leaga amintiri, primele emotii ale unei umanitare inca de atunci cand nu stiam ce inseamna comunitatea 4x4.

 

La aceasta casa de copii am fost din 2001 pana in 2007 la fiecare sfarsit de an,

cu o parte din ceea ce castigam anual. Cu un an inainte (2000) am trecut cu masina pe drumul ce leaga Giurgiu de Zimnicea. Imi aduc aminte de fiecare amanunt, de parca totul s-ar fi intamplat ieri.

 

Afara ploua marunt si printre tevile de metal ruginite ale unui gard un copilas care nu cred ca avea mai mult de 5 ani saluta toate masinile care treceau pe drum. Initial am salutat dupa care am franat si am intors masina. Copilul era descult si nu era imbracat prea bine. Am coborat din masina si l-am intrebat:"Ce faci aici? de ce nu intri in casa?" Am ridicat capul si in spatele lui, zidurile gri ale unei institutii in paragina (casa de copii in grija statului) au venit exact ca o palma data peste ochi. "Ai venit sa ma iei?" m-a intrebat copilul privindu-ma cu niste ochi mari si curgadu-i ploaia pe fata. Am deschis poarta, mi-am dat jos geaca, am acoperit copilul care era ud leoarca si am intrat in camin. Inauntru, o imagine apasatoare, ziduri in paragina si a aparut in capatul holului o educatoare care venea pornita sa zgaltie/loveasca acel copil. M-am pus instinctiv intre cei doi si am intrebat "Ce s-a intamplat?" Educatoarea m-a intrebat cine sunt si ce vreau. I-am povestit istoria si m-a invitat intr-o incapere unde era un birou vechi si doua scaune mirosind a mucegai si mi-a zis "La noi nu vine nimeni, nu vin decat acesti copii!"

 

Am insistat cu explicatiile in ceea ce il priveste pe acest copil ...cum a iesit din casa si de ce statea in ploaie. Mi-a spus ca acel copil a fost abandonat de mama cu doi ani in urma si aceasta i-a promis ca o sa vina sa il ia cand va putea. L-a lasat din cauza saraciei, ptr ca nu avea cu ce sa-l hraneasca. Cu un an in urma mama lui murise calcata de masina intr-o seara cand se intorcea de la munca (lucra ca ziliera). Camera a inceput sa se invarta cu mine si cuvintele educatoarei se opreau parca inaintea urechilor incapatanandu-se a se face intelese. Cu lacrimi in coltul ochilor am cerut educatoarei sa vad si pe ceilalti copii daca se poate. M-a condus pe un culoar intunecos si am ajuns la etajul unu al institutiei. A deschis o usa si in fata mea au aparut cred ca vreo 5 copii nu mai mari de 5-6 ani similari celui dintai intalnit, toti desculti si stand pe podea. Am banguit un “buna ziua” nestiind ce pot spune mai mult. Copii mi-au raspuns la salut. Am intrebat “Mai sunt si altii?” Educatoarea m-a condus pe rand in 5-6 camere deschizandu-mi usa. Fiecare usa deschisa, alt soc, inima incepand sa-mi bata din ce in ce mai tare. Am vrut sa intreb de ce au nevoie acesti copii dar m-am abtinut, dandu-mi seama ca nu au aproape nimic.

 

Am iesit in centru chiaun, am intors masina spre Giurgiu, uitand destinatia spre care plecasem si am intrat in primul magazin alimentar. Am cheltuit toti banii care ii aveam la mine facand mai multe plase cu paine, conserve, fructe, un sac de cartofi si cateva dulciuri. M-am urcat in masina si in 15 minute eram iar in usa centrului de copii. Imediat cum am ajuns copiii au coborat de la dormitoare. Le-am dat din plasele cu dulciuri. M-au ajutat sa descarc masina si sa caram alimentele in blocul alimentar care se afla undeva in spatele cladirii.

Au intrat dupa aia inauntru intr-un fel de sala de mese si am stat cu ei cred ca vreo doua ceasuri. Timpul s-a scurs rapid, m-am urcat in masina si am plecat acasa multumit si in egala masura fericit ca am putut face ceva ptr ei. Sentimentul este unic, cei care au participat la actiuni umanitare si au intrat in contact direct cu persoanele ajutate stiu despre ce vorbesc. Asta a fost prima mea actiune umanitara.

 

I-am povestit prietenei mele (actualei mele sotii) toata tarasenia. S-a uitat la mine si mi-a zis “E foarte bine ce ai facut! Dar poate alta data vei reusi mai mult decat atat!” La acea vreme nu aveam o situatie materiala iesita din comun.

 

Lunile urmatoare m-am tot gandit cum sa fac sa revin la acei copii. Mi-am facut planuri sa pun lunar o suma deoparte si sa cumpar la sfarsit de an ceva ptr copii. Au venit sarbatorile. Am trecut iar prin zona si am intrebat de ce au nevoie. Educatoarea mi-a spus ca au nevoie de multe dar copiii ar fi foarte fericiti sa aiba si ei un televizor. Anul respectiv am cumparat un televizor si am facut cate o punga cu diverse ptr fiecare.

Dupa acel an am trecut pe acolo si in urmatorii 6. In fiecare an cautand sa aduc ce aveau nevoie.

 

In 2008 am sunat ca aveau telefon si nu mi-a raspuns nimeni. Am ajuns la centru si am vazut lacatul pe poarta. Aveam un mobil al unui nene administrator. Acesta mi-a spus ca acel centru se desfiintase din lipsa de fonduri si copiii fusesera imprastiati la mai multe centre de plasament. Parca s-a rupt ceva in mine. Mergem la acel centru ca si cum ma duceam acasa, in fiecare an abia asteptam sa ajung acolo si acum ...nu mai aveam unde merge, acel univers de o zi creat disparuse in neant. De atunci am participat in fiecare an la actiuni umanitare fie unele organizate de altii, fie organizate de mine.

 

Va multumesc ca ati impartasit cu mine aceste randuri, avand rabdare sa le cititi si o sa va spun si povestea cu autobuzul lui Yonutz pe care va asigur ca merita macar citita...maine seara!

[sorinake]

Re: Autobuzul lui Yonutz

 

Mare om ca in totdeauna,...FELICITARI...mai ales ca te-am vazut(cunoscut) o singura data.

[dany78]

Re: Autobuzul lui Yonutz

 

Impresionanta poveste.

[Liviu-San]

Re: Autobuzul lui Yonutz

 

Mare OM,mare caracter!:rsp

[nissan4x4]

Re: Autobuzul lui Yonutz

 

Am citit cele scrise de tine , sunt sincer emotionat. Copiii sunt viitorul tarii

Simultan, acum, la TV niste politicieni se cearta, fiecare dandu-se cocos despre ce a facut si mai ales despre ceea ce va face el si partidul lui ( da azi , ca poate zilele urmatoare o sa se mute ).

Am inchis televizorul , dar stiu ... nu e de ajuns .

Editat Mai 14, 2014 de nissan4x4

[Alexey86]

Re: Autobuzul lui Yonutz

 

Foarte frumos! Felicitari!

Asa cum spune si Domn Luigi la TV nu vezi decat panarame de politicieni, cand se anunta un caz social timpul acordat ii de maxim 5 minute, pentru toate aberatiile ( gen Bianca , loredana draci cum o cheama si se cearta vadim cu masa) se difuzeaza o saptamana pe toate posturile.

Poate te gandesti de pe acum, la o actiune umanitara pentru sarbatorile de iarna.

[asfalttango]

Re: Autobuzul lui Yonutz

 

Trist dar adevarat.Asta se intimpla peste tot.Cu copiii dar si cu batrinii.Felicitari Yonutz pentru implicare.

[marx5]

Re: Autobuzul lui Yonutz

 

Felicitari Yonutz!

[Yonutz]

Re: Autobuzul lui Yonutz

 

Ce am scris mai sus, a fost o poveste din trecut, intamplari, fapte la care am luat parte si am avut sansa sa le traiesc la intensitate maxima.

 

Povestea prezentului ...deabia acum urmeaza:

 

De aproape un an merg lunar la Giurgiu cu treaba dar nu m-am gandit niciodata ca acel drum il fac si in alt scop nu doar prin natura jobului…

 

Nu stiu ce sa va zic, ori poate tumultul fiecarei zile ma face asa dar am inceput sa cred ca

orice moment al vietii noastre nu este deloc intamplator si totul se desfasoara dupa o logica bine stabilita.

 

Ieri cu toate informatiile in cap, am sunat la casa de copii si am vorbit cu parintele de acolo (acum cei aproape 40 de copii sunt in grija unui popa si a sotiei lui). Mi-a spus sa vin, ca ma asteapta. M-am intalnit cu Iulian (bunul meu prieten din Giugiu) si am plecat spre acel loc. Am ajuns la o ora tarzie dar cu toate astea am vazut ca zidurile se schimbasera, deja parca dintre ele apasarea disparuse, in curte rasarise o mica bisericuta nu mai mare de 20-25mp, curatenie. Parintele ne-a poftit in casa si ne-am pus la vorba. Flashbackurile amintirilor care le avem eu in creier parca incercau sa ma convinga ca ceea ce vedeam acum, in anul de gratie 2014, e dintr-un alt film, dintr-o alta dimensiune.

 

Parintele mi-a spus ca e acolo de prin 2008 si preluase de la stat doar niste ziduri, fara geamuri si cu un interior mizerabil, unde isi facusera culcusul sute de sobolani. Si ca tot ceea ce vad este rodul a aproape 6 ani de munca, aproape tot din mila oamenilor. Mi-au spus ca desi neajunsurile sunt multe, nu se plang, incearca sa-i spele, hraneasca, imbrace cu atata cat pot si au, pe copii, mai mult decat atat face eforturi ca ei sa mearga la scoala. Sa invete. Sa aiba fiecare sansa unui viitor.

 

Mi-a mai spus ca l-ar ajuta foarte tare sa aiba un mijloc de transport cu care copiii sa mearga la scoala si sa vina inapoi. Au un microbuz imprumutat de la cineva din Bucuresti dar azi e, maine nu mai e.

 

Asa s-a nascut povestea asta cu autobuzul. Acel autobuz care ptr mine nu a mai venit de acum 6 ani, acum si-a facut iar ruta prin curtea mea. Vreau sa prind acest autobuz si sa nu-l mai las sa scape.

 

Poate ca atunci la inceput nu intelegeam mare lucru, faceam lucrurile din inertie si instinct dar odata cu trecerea timpului, odata cu intemeierea unei familii am inceput sa constiintizez importanta unor astfel de actiuni implicandu-ma ori de cate ori am putut. Ma simt acum ca si cum am gasit o familie de mult pierduta. Familia este cel mai maret lucru din viata noastra si devine de maxima importanta, mai ales atunci cand ai pierdut-o ...

 

Am ambitia si determinarea necesara sa duc acest autobuz la copii. Nu voi avea somn si nici liniste, pana ce nu voi duce in curtea acestor copii acel autobuz..

Voi incerca sa ajung lunar la acesti copii si voi duce povestea lor mai departe oricat de lung si anevoios va fi acest drum. Este suficient sa o cititi si sa va ganditi macar odata pe an la acei copii. Sper ca pana incep scolile sa le pot pune la dispozitie un microbuz care sa le inlesneasca acelor copii, dreptul de a invata.

 

Poate ca multi dintre voi va regasiti in povestea mea. Poate ca multi dintre voi va doriti si voi autobuzul vostru. Nu este nici o problema, autobuzul lui Yonutz poate fi si autobuzul tau. E loc destul ptr toti ptr a parcurge cu acest autobuz mii de km privind pe geamurile sufletului sa vedem ce mai avem bun in noi, ceea ce poate pe unii ne deosebeste de ceilalti.

 

Inainte de a emite orice fel de gand referitor la acest proiect puneti-va o intrebare:”cand m-am uitat ultima oara cu adevarat in sufletul meu?”

Daca e vreunu care vrea sa mearga acolo sa-mi spuna ...bucuros il iau pasager.

 

Nu pun materiale cu casa de copii, daca doriti le gasiti pe net ...dati cautare.

 

O seara placuta va doresc domnilor.

Editat Mai 14, 2014 de Yonutz

[detail]

Re: Autobuzul lui Yonutz

 

Iti multumesc frumos pentru cele doua "episoade", de ieri si de azi. Mi-au umplut cateva baterii, mi-au rascolit ceva amintiri.

Am participat si eu cu o comunitate la actiuni similare la o casa de copii in urma cu ceva ani, lucrurile s-au imbunatatit simtitor in cativa ani.

Cred ca putem contribui intr-un fel sau altul la visul tau...

[dragoslav]

Re: Autobuzul lui Yonutz

 

Bravo! nu pot decat sa te felicit pt.marinimia sufletului tau si pt. exemplul pe care-l dai intregii comunitati.

sper sa trezesti in cat mai multe suflete aceleasi sentimente.

Felicitari inca o data!

[Ovidiu off]

Re: Autobuzul lui Yonutz

 

Salut,

Spun si eu prezent la activitatile viitoare si probabil si alti membrii di clubul Transsylvanya Off Cluj.

 

0741278070

[Yonutz]

Re: Autobuzul lui Yonutz

 

Domnilor,

 

Va multumesc tuturor ptr gandurile frumoase. Sa nu credeti ca am postat aici in ideea de a atrage "laicuri". Nu! Mi s-a parut toata tarasenia asta cu otobuzul o mega provocare ptr mine, asta in conditiile in care sunt un om cu o situatie materiala medie si am vrut sa impart cu voi entuziasmul, emotiile si toate etapele desfasurarii acestui proiect.

 

Pe de alta parte asa cum am mai scris aici, sunt oameni care poate sunt oarecum pe aceeasi lungime de unda cu mine si mi-am dorit ca ei sa stie ca atunci cand iti doresti sa faci un lucru, oricat de ambitios ar fi targhetul, DA, ESTE POSIBIL SA REUSESTI, dar trebuie sa te lupti ptr el si nu in ultimul rand sa pui suflet.

 

Viata este scurta si trecatoare dar merita traita cu demnitate si compasiune mai ales ptr acesti copii.

 

Ganditi-va ca sunt mii de copii care au nevoie de aceste "autobuze", mii de copii care nu stiu ce inseamna mama ptr ca nu o mai au, mii de copii care nu stiu ce inseamna cuvantul ciocolata.

 

Nu poti sta cu mainile in buzunar sa privesti indiferent tot ce se intampla in jurul tau ...

Editat Mai 15, 2014 de Yonutz

[hdragos]

Re: Autobuzul lui Yonutz

 

Felicitari Yonutz,nu este prima oara cand ma impresioneaza postarile tale dar de aceasta data fiind vorba de copii si tata fiind si eu nu ma rusinez sa spun ca desi cred ca sunt un barbat matur am avut ochii inlacrimati.

 

Personal nu sunt in postura a sustine financiar asemenea gesturi nobile(sper sa se schimbe situatia) dar de 4 brate(eu si sotia) bune de munca si dornice de a oferii mangaieri acelor copii ai la dispozitie in orice moment.

Sunt disponibil in oricare weekend daca ai nevoie de altceva decat ajutor finaciar pe care de altfel l-as oferii cu bucurie daca situatia ar fi alta.

[gigi_naste]

Re: Autobuzul lui Yonutz

 

mare om mare caracter.....salut yonut am citit postarea asta cap coada de doua ori ce sa-ti spun esti printre putinii mei prieteni cu care de abia astept sa ma revad de fiecare data...... hai sa incercam ceva mai mult pentru copii astia fa un cont si cine vrea sa doneze un leu sau cat are sa poata sa puna in cont.NR CONTULUI il dai numai celor care il solicita pe pm pentru a nu da prilejul la discutii iar la sfarsit daca oamenii vor il poti afisa pe forum vreau sa particip la acest proiect si ptr 1 iunie de ziua copilului ar trebui sa indulcim putin viata acestor copii daca ai planificat vreo actiune umanitara da-mi si mie de stire

[Yonutz]

Re: Autobuzul lui Yonutz

 

Salut dispobilitatea dvs. domnilor dar actiunea propriuzisa o gandesc undeva in jur de 20.07-01.08 si o sa va explic de ce:

 

In jur de 01.07 cred ca o sa intru in posesia autobuzului si sa am timp in jur de 3 saptamani sa-l pregatesc ptr copii

In perioada 15.07-20.07 cartofii scad ca valoare intr-un loc aproape de Bucuresti unde e mama lor (astept valoarea de 0.5lei/kg) . Ma gandesc sa achizitionez in jur de 5 tone.

Tot in luna iulie, am promisiuni de la cineva de ceva faina ...tot asa in jur de 5 tone. Paine se face la bucataria centrului de copii nu se cumpara din magazin.

Am promisiuni si de ceva rechizite si caiete ...sa vedem ce se materializeaza fizic.

Si pana atunci vedem cum si ce in fel strangem. Orice persoana apta de munca, indiferent ca dispune financiar sau nu, e binevenita. La orice idee aveti dati-i frau liber spre a vi dezbatuta.

De asemenea in perioada 20.07-01.08 se accepta donatie de orice animale sau pasari vii: oi, capre, porci, gaini, rate etc. Exista acolo o microferma ptr autogospodarire. Vedem noi cum le ducem acolo.

 

Ajung acolo luna viitoare, imi fac timp si o sa interoghez toate problemele si lipsurile inclusiv un reportaj foto ptr a se vedea exact care este situatia acolo.

 

Oricum va tin la curent! :h5:cl:tk

Editat Mai 18, 2014 de Yonutz

[mita31]

Re: Autobuzul lui Yonutz

 

Am citit și eu prima povestire, atunci când ai deschis acest thread și recunosc, ai reușit să mă impresionezi până la lacrimi. Apoi am revenit ... și din nou, am citit cu plăcere totul.

 

Mare om, mare caracter, domnul Ionuț! Dacă îți putem fi cumva de ajutor, cu cea mai mare plăcere!!! Sper să ne revedem curând și să povestim mai multe.

 

Multă sănătate și putere să ai, să-ți vezi visele indeplinite! Știu că astfel vei ajuta și pe alții, care au multă nevoie. :h5

[Compteam]

Re: Autobuzul lui Yonutz

 

Organizam intr-un weekend o vizita cu mancare si altele asemenea ? Aici sau la autobuzul altcuiva? Eu as fi dispus sa particip.