Mugur Postat Noiembrie 20, 2007 Partajează Postat Noiembrie 20, 2007 Cleptomania Competentele trebuie valorificate. Daca tot se fura atît de abundent, de consecvent, de impenitent, de impertinent, n-ar trebui sa brevetam cîte ceva? Sa transformam porecla în renume? Aud ca, în Israel, evreii de origine româneasca sînt numiti "hotii de români". Avem, deci, o dexteritate, care bate la portile "brand-ului de tara". A se slabi cu prejudecatile, cu demagogia onestitatii, cu mîndria nationala de parada. Un viciu bine executat e aproape o virtute. Ce-ar fi America fara istoria gangsterilor ei, Sicilia fara mafioti, Parisul fara cersetorii de sub podurile Senei sau Amsterdam-ul fara bordeluri? De ce sa aspiram doar la intangibilul premiu Nobel? Un loc în Guinness Book, la o rubrica, nou-înfiintata, de cleptologie (chiar cleptosofie daca-mi permiteti!) ne-ar strica? Experienta noastra e imens diversificata, pe toate palierele anvergurii si ale ingeniozitatii. Studiile comparative în domeniu sînt înca la început, dar cred ca putem conta, înca de pe acum, pe cîteva performante unice. Avem furtul cu panas, nonsalant, la lumina zilei, al "elitei" politice (cleptocratie care va sa zica). Avem furtul obidit, nauc, sinucigas, al oamenilor amarîti, care iau "ochii de pisica" de pe autostrazi ca sa-i puna la caruta sau la closetul din curte, iau tevile de la sistemele de irigatii ca sa le puna la cismea, lemnul din padure - pentru foc si petrolul din conducta - pentru contrabanda. Putin le pasa ca pot provoca, astfel, neplacute efecte colaterale, cum ar fi accidentele rutiere, seceta, prabusirile de teren etc. Avem furtul tehnocratic, al speculantilor hiper-ingeniosi, al informaticienilor geniali, al bricoleur-ilor plini de fantezie. Se pun micro-camere de luat vederi la bancomate, se manevreaza astutios subtile cicluri de vînzare-cumparare, se exerseaza pîna la virtuozitate fenta fiscala. Iata o capodopera de acum cîtiva ani: s-a observat ca, daca umpli cu apa de izvor capacele unor sticle de bere si le pui în congelator, obtii mici monede de gheata, care se potrivesc la fix cu anumite distribuitoare automate de marfuri - bagi lentila înghetata si pica prompt sticla de cola sau ciocolata sau pachetul de tigari. Avantaj: dupa ce îsi îndeplineste functia, gheata se topeste si apa se evapora; nu ramîne nici o urma, nici un semn de brutalitate. Crima perfecta! (Cititorii, adulti sau minori, sînt rugati sa nu încerce!) Asta nu înseamna ca ne lipsesc muschii pentru actiuni în forta, de o eficienta bolovanoasa. ÃŽn loc sa piarda timpul cu laborioase decodificari in situ ale unor seifuri bancare, cîtiva români de isprava au preferat, de pilda, sa priponeasca seiful nedeschis de un camion (furat) si l-au scos din cladire direct prin zid, tîrîndu-l, în puterea noptii, pe asfaltul neted al soselei, pîna acasa, unde se puteau ocupa de el în tihna. Nu e de mirare ca vigoarea noastra adaptativa e, practic, nelimitata. Ne-am format în conditii dure, de front, pe vremea lui Ceausescu. Cine nu-si aminteste de marele talent al fabricantului de vinuri Stefanescu sau de transportatorul de gaini care, pe lungile drumuri de la crescatorie spre pietele de desfacere, poposea o noapte la casuta lui de la tara, exact cît era necesar ca gainile sa se oua?! Cum la încarcare se faceau acte pentru pasari, iar la descarcare se preluau tot pasari, ouale nocturne intrau tacit, cu miile, în proprietatea soferului. Uneori, furtul se practica, prestidigitatoriu, din nevoia de antrenament. Alteori - versiunea Jean Valjean - motivatia e foamea pura si simpla. Sau foamea de cultura. ÃŽn perioada "destinsa" a dictaturii, se puteau vizita, la rastimpuri, expozitii de carte straina, din care vizitatorii autohtoni subtilizau masiv si competent, sub privirile tolerante ale organizatorilor. Exista si furtul paradoxal, nascator de dileme. Cum sa judeci femeia de serviciu care îti fura o carte de rugaciuni? De curînd, la Colegiul "Noua Europa", unde, cu mari eforturi logistice si financiare, s-a nascut, în ultimii doisprezece ani, o foarte utila biblioteca academica, inventarul anual a constatat disparitia a peste cincizeci de volume, majoritatea foarte pretioase. Asta nu mai are nimic de a face cu Jean Valjean si trebuie sa recunosc ca resursele mele de umor au intrat, brusc, în regim de asfixie. ÃŽn biblioteca cu pricina nu intra decît oameni "fini": bursieri, studenti sau profesori. Fie ca e vorba de vreun savant paranoic, care fura nu numai pentru nevoile proprii, ci si din dispret pentru ceilalti, fie ca e vorba de un negustor vulgar, bucuros sa scoata bani din orice, fie ca e vorba de un fanatic kitsch al "stiintelor oculte", care vede în Hermes Trismegistul, Ficino si Bruno antecesori ai doamnei Blavatsky si ai lui Allan Kardec, avem, oricum, de-a face cu gestul, de nescuzat, al unui suflet strîmb. Nici lecturile (acestea) nu-l vor salva, nici contravaloarea lor în bani. Cu asa ceva nu poti intra nici macar în Guinness Book. Pîna si ticalosia trebuie sa aiba mai multa clasa si oarecare ingenium. La acest nivel, e necompetitiva. Oricum, rezultatul e antipatic. La intrarea în biblioteca s-a montat un sistem anti-furt. Asa începe recuperarea statului politienesc... Andrei PLESU Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri Alte opțiuni partajare...
Postări Recomandate