In umbra Dakar-ului

[ionut73]

Robert, eu stiam de marti. Maine e? Sigur?

[ekkakon]

ce se stie de zona? pe unde in Romania?

 

Satu Mare, Maramures, Bistrita, Harghita, Covasna, Mures... :grin: :grin: :grin:

[Vizitator markonyroky]

norocosilor.

[Max]

norocosilor.

 

 

 

:wink: :wink: :wink: :banana :banana :banana :wink: :wink: :wink:

[Mitzu]

Felicitari si bine v-ati intors !

Dupa fotografiile postate, aveti ce povesti si...de ce nu...cu ce va mandrii.

[Toyota]

Multumim,

[mms]

extrem de misto...la urmatoarea ma bag si eu 100%. Cat am cautat anul trecut pe cineva sa facem una din asta....

[mleo]

RESPECT !!!!!!! :10 :1

[Plitz]

Bravo. Fara vorbe mari, e senzationala experienta. Gandind retrospectiv dupa ce te intorci din asa ceva te apuca un avant si mai vrei o data...Cel putin asa patesc eu. V-am vazut in Ploiesti cand plecati, chiar a avut mare dreptate cine a zis ca sunteti printre cei mai invidiati de pe forum.

[Toyota]

Am promis si o poveste. Iata povestea noastra privita din dreapta:

"

Pentru noi aventura a inceput de pe centura Ploiestului cand m-am ingrozit la auzul zgomotului de Toyota cu dosul pe asfalt.

Mi-a explicat pisi ca arcurile noi, elicoidale sunt prea moi si loveste spira pe spira si bla, bla……….. am inteles, excursia noastra era amenintata de nori negri. Dupa ce s-a sfatuit prin statie cu Robert problema era ca si rezolvata si defectiunea ca si remediata, cateva mingi de tenis in arcuri si gata, spre Dakar cu suspensia upgradata numa’ buna de facut cu ea douaj de mii de km.

Prima noapte a fost cea mai lunga adica drumul prin Romania.

Am ajuns in Ungaria dimineata, in jurul orei 7, am dat un tur de S, nush ce nu gaseam si nici de ce nu gaseam pentru ca picam de somn. In sfarsit ne-am oprit la o benzinarie sa tragem un pui de somn de juma de ora, o ora, a propus cineva, am dormit dusi, neintorsi, destul, 3 ore, suficient ca sa o luam din loc, proaspeti, fresh, entuziasti.

Din gluma in gluma, din banc, in banc si din cand in cand “moaaaaama ce iarna suuuuuuper au astia”, iata Italia, Trieste.

Trecusem nici nu stim cand de granite, croatul a baiguit ceva de Dakar cu ochii mijind a somn,aratand spre canistrele de pe masina. YEEEEEES DAKAR! ne-am repezit noi.

Prima noapte in Italia putin cam rece, noroc cu JW care a facut un tur de gasca si iar somn si iar la drum.

Italia, super autostrazi, superbenzinarii, super brazi cam ciufuliti, prin statie am aflat ca n-ar fi brazi ci niste rude ale lor, “ ’da ce vii! Si casele……… ce acoperisuri plane! Italienii clar, nu au zapada, n-ar cadea de pe acoperisuri” . Din cand in cand arunc un ochi la vitezometru, “hm, 120, nici n-ai zice”.

La un moment dat de sub capota toyotei iesea abur ca de la cucta cand este fiert ciolanul numa’ bun de pus in fasole. Imi iau inima in dinti si imi intreb jumatatea, “iar s-a stricat ceva?” in momentul ala nu am realizat ca “ iar” era kilul de motorina pus pe foc mocnit si aud de sub capot un maraitor “s-a f…..t raditorul”, ups! niciodata nu foloseste expresia. In fine demaram. El cu ochii la apa din radiator sau pe unde o mai fi ea, eu cu ochii dupa flori, arbusti si alte buruieni (fapt ce mi-a adus porecla de Botanista)

Slava domnului “ne ratacim” si taiem Genova, incercam sa vedem tot si italienii……… si ei cu ochii dupa noi, nu cred ca mai vazusera ei asa acareturi, blindate, lazi, canistre si unde pui ca si foarte hotarate.

Se lasa seara. fascianata de luminile care erau peste tot, (“arata Italia, asta……….. ca pomul de craciun!”) imi vad mai departe de ale mele, nu incetez sa ma minunez: de tuneluri, de lungimea lor, de numele lor, de muntii care tin in causul palmei tunelul Santa Lucia si alte zeci, asemenea lui. As fi putut sa jur ca muntele a fost asezat cu grija deasupra tunelului sau ca asa se nascuse el, cu tunelul in el, prea erau din acelasi film.

Intram in Franta, “trebuie sa dam o fuga prin Monaco, trebuie, musai” si iata-ne, cu ditamai harabaiele prin frumusete de regat, asa cum stiam eu ca trebuie sa fi fost in basme, exact asa arata, totul lumina alb si liliachiu. Monacoliotii (pe sistemul mangaliotii :D) se uitau dupa noi ca dupa alte alea, ne-au zambit, ne-au pozat, ne-au facut cu mana, “ te pomenesti ca astia ne admira!” Ne-am admirat reciproc si i-am lasat acolo, la ei, in povestea lor, cu ceaiul lor de 10 eur ceasca, cu tot si am plecat spre treaba noastra, n-aveam timp de ei si regatul lor cu dantelarie de alb si lumina.

Iesim din Monaco, bineinteles, cu promisiunea ferma ca la intoarcere il luam la picior, pe lumina.

Iar noapte, iar benzinarie, alimentam si surpriza, neam sa picure ceva pompa, asa aflam ca in unele benzinarii din Franta se plateste combustibilul inainte de a-l vari in rezervor “asta e, ei au inventat cancanul ei au avut de-a face si cu cei mai multi mailati sau balaoachesi ai nostri, naiba stie ce i-o fi determinat sa ia decizia asta”.

[RZV]

Re: In umbra Dakar-ului

 

Super tare...

Dar voi a-ti ajuns in Maroc...nu doar in Franta....

Continuarea unde este? :Hr

[bogdan4x4]

Re: In umbra Dakar-ului

 

Hai cu episodul dooooooooi :Gr

[Toyota]

In umbra Dakar-ului 2

 

continuare.................sa-mi spuneti cand sa ma opresc :roll:

 

Cafeaua, o supercafea, parca am incerca si-o supa de la automat, mai bine nu, tot o cafea ar fi buna. Mai aruncam un ochi prin magazinul din benzinarie , sau o privire piezisa spre fotoliile pentru masaj �numai 2 eur!!!�

Ne continuam drumul pe autostrada/autostrazi si comentariile ce se impuneau: “Fii atent, la anu’ ii luam, noi avem A2 si ei au A260� Auzi, pisi, nu-i asa ca gradina botanica din bucuresti nu-i asa misto ca tronsonul asta de autostrada?� “Nici vorba!�

Ajungem, undeva, intr-o suburbie a Marsiliei, un fel de statiune cocheta cum nu va fi Mamaia sau Neptunul sau Niciuna in viata lor, ambarcatiuni cum numai prin filme am vazut. Si ce sa vezi? in data de 31 decembrie frantuzoaicele parca iesite de sub casca, de la coafor, se plimbau pe plaja. Noi bineinteles, barfitori, comparatori �Iti dai seama?! Romancele noastre sunt in salate de beuf, piftii si alte sarmale pana-n gat si ia uite, la astea, n-au nicio treaba……….si barbatii in loc sa se calce in picioare, colo, in metro sau cora, la cumparaturi, se plimba pe faleza! Ai dracu francezi!�

Dam o tura si printr-un magazin, foarte ieftin, cam ce costa la noi suta de mii la ei ar fi patruzeci de mii, bineinteles alta calitate ca nu inghit ei, fracezii, tot ce baga pe gat romanul.

“Alooooo, hai ca avem treaba!� Si ne vedem de drum.

Spania. Aici plin de leandri, portocali, cactusi, cam bolovanos relieful, cam uscaciune. “Ba, baieti avem autostrada numai a noastra� Pai spaniolii or fi si ei ocupati cu revelul�, sbarnaiau statiile. “Hai sa-l ajutam pe ala, e pacat de el sa stea in pustietatea asta de autostrada, de revel� “ce sa-l ajuti frate?!, i-auite cata asistenta tehnica a rasarit la 50 m�, “ba, astia nici sa-i ajuti nu te lasa, au de toate aici, ia uite! tel pe autostrada, la fiecare 5km.

Aproape de intrarea in intrarea Zaragozei gasim un hotel. Super tare frate, dush cu apa! Ni se cam luase de la dusul cu servetele. Ne adunam intr-o camera, o conserva de fasole cu costita, o ceapa, ma rog, mai multe, o slanina afumata, una bucata conserva carne si bere, bineinteles sampanie si am facut un super revelion cu un supermeniu, ne-am simtit excelent. Mi-nu-nat!! “Uite la astia,ce intuneric prin blocuri�, “nu cred ca au ei vreo apasare vis a vis de revelion�. “Hai la somn�

O mai taiem prin spania prêt de juma de zi si tot asa, mana de om cu masina agricola peste tot, dealuri cocosate de livezi de maslini, niste semanaturi ciudate pe grohotisul ala al lor, la noi nici in inima baraganului nu vezi asa ceva.Mergem ce mergem prin Spania, zi de iarna geroasa, “12 grade, baieti si urmeaza Madridul�, anunta Robert.

Si ca sa fie durerea mai atroce o taie Robert prin buricul Madridului, cica pe aici merge autostrada. Pe aici ne duce harta si gps-ul�.

Madrilenii cam putini pe strazi, eu ma minunez de flori, alex de cladiri, Robert de craciunite, marius de concurs sau circuit ce or avea ei pe strazi pentru ca pe bulevard erau niste scaune, marian se minuna de fete, Bianca nush daca se minuna de ceva, ea naviga. Cam asta a fost Madridul. Drumul spre Portugalia. Ne depasesc masini de concurs, masini de asistenta la masinile concurs, masini de asistenta la moto, camioane de concurs, camioane de asistenta, ne salutam, suntem din aceeasi gasca, Nebuni.

Ajungem in Portugalia. “Hai sa cautam loc de campare si mergem maine, la Gabi, la hotel.� Gasim loc de campare, unde altundeva decat pe plaja. A plouat si a batut un vant, toata noaptea ne-a leganat Toyota, noi la caldurica, noroc de webasto, a facut toti banii.

Dimineata, la cafea, mushca zdavan briza, ne-am pus caciuli, geci. Mai incolo, pe plaja, Marian gesticula si nu corela deloc mana cu gura “Veniti repede, repede, toti�, “frate, ce-o avea asta?!, ce-o fi?!�, “Ia uitati, primire ce ne-au facut portughezii!!!!!!!� Din mare se isca un curcubeu superb pana dicolo de linia orizontului, dincolo de tot, de toate ce puteai cuprinde intr-o privire.

Cam mohorata vremea, un fel de sfarsit de aprilie spre mai. Vegetatia superba,flori, palmieri, arbusti, portocali, lamai, leandri, cactusi, aloe, poduri, pasarele, monumente, blocuri, case, oameni, o ingemanare magnifica de culori, rase, soiuri, marci, o desfatare, dezmat pentru ochi si obiectiv.

Lisabona, ne tragem sufletul cat de-o cafea si mergem mai departe.

Gasim hotelul, coboara baietii “team Dakar�, “La multi ani, la multi ani�, era 2 ianuarie. “Hai la cumparaturi�, “hai�. Ocazie cu care il cunoastem si pe baiatul- presa-din-echipa, “cam visator� a conchis cineva. Na, noi astia, din afara oficialilor, carcotasi, ne rodea pizma, in fine, bun si asta, e de-al nostru.

Ne indreptam spre parcul de masini, inarmati pana in dinti cu aparate foto, camere, si “uaaaaau! !!� aveam toti cu duiumul inca de pe drum, de cum am vazut letoni, rusi, unguri. Am vazut masini pe care nu le-am fi recunoscut daca n-ar fi scris pe ele, clar si raspicat SEAT, AUDI………….Turisti de toate felurile, de toate natiile, de toate varstele, Multi, foarte multi cu o experienta vasta la aceasta manifestare, populara, culturala, nici nu as sti cum s-o numesc, dar in mod cert, un mit.

Mi-a placut enorm parcul de masini, mi-a placut faptul ca multa lume a venit acolo nu pentru ca ar fi avut ceva material de castigat, nu pentru ca erau obligati s-o faca ci din pasiune, de la mii de km, cu sacrificii, poate, a fost nemaipomenit sa vad incantarea de pe chipurile atatior oameni. Era ceva unic, era Dakar. Stiam si eu ca si toti ceilalti ce ii confera unicitate, acum nu mai eram deloc, sigura, eram emotionata. Poate Dakarul este unic prin lungimea traseului, prin dificultatea probelor, sau prin duritatea lor, sau prin vietile pierdute, sau prin sutele de participanti, poate si costurile mari de participare. Pentru toate astea sau pentru nimic Dakarul nu poate fi decat unic.

Patru zile am bantuit printre masini si motociclete, nu ne-am luat ochii de la ele, toate erau superbe, indiferent de marca sau nationalitatea echipajajului.

In ziua a cincea a venit bomba, lovitura, “s-a anulat cursa! S-a anulat Dakarul!� “Mai, baieti, vedeti-va de treaba, daca este o gluma, este una proasta, Gabi tocmai a trecut de revizia tehnica, e la start, nu se poate� “ Ba se poate, ne-au anuntat din tara, au spus la stiri�. Toti eram stupefiati am batut atatia mii de km si ramasesem fara obiectiv, practic batusem drumul degeaba. “Nu frate, noi mergem mai departe, pana in Mauritania, pana in Maroc, pana unde se poate�. Si iata-ne cu arme si bagaje si ceva sepci, tricouri, geci inscriptionate, Dakar – 2008 – 30 years, “mergem pe ruta cursei�.

Inapoi, in Spania, sa ne imbarcam pe feribot pentru Africa.

Mai dormim o noapte in Portugalia, in cel mai sudic oras, pe plaja. La cafea aflam de la vanzatoarea de la terasa ca o “amarata� de casa, pe plaja, P+1, costa cam 50 000 eur.

Drumul spre Spania, acelasi decor mirific. Ne dam cu presupusul, prin statii, care mai de care mai “priceput� in ale politicilor mondiale, externe, fiscale, sportive si de care or mai fi ele, politicile care au dus la anularea concursului.

Incet, incet ne cam iese din cap cursa, avem din nou un obiectiv, un tel, Africa. Deci, “ii dam in gura� spre Gibraltar. Oprim din cand in cand sub pretextul de amortit de picioare, de o cafea de………. diverse. Adevarul este ca toti suntem incantati de clima calda, iarna blanda, mediteraneana, incercam sa prindem cu obiectivul cat mai multe, de la taurii trufasi, de tabla neagra care te privesc de la inaltimea regiunii pe care ei o pastoresc si pana la cele mai mici papadii, care ale naibii si astea sunt acolo unde trebuie. Cred ca spaniolii si nu numai ei, occidentalii in general, au tinut cont in planul lor de urbanism de fiecare copac, fiecare buruiana. Toate sunt asezate acolo, unde trebuie si spun asta fara sa fiu eu vreo ultracosmopolita sau sa fac exces de pupincurism la adresa spaniolilor care fie vorba intre noi mi s-au parut cam galagiosi si nu excesiv de grijulii cu ce le scapa din mana, fix langa cosul de gunoi. O spun cu un soi de admiratie amestecat cu indignarea dusa la extrem la adresa alora de acasa. Ma apuca toti dracii cand vad ca toti, absolut toti pun mare prêt pana si pe farama aia de verdeata din mijlocul asfaltului, pe post de sens giratoriu si ai nostri nu stiu cum sa distruga mai mult si mai bine ce avem noi mai frumos, muntii impaduriti si vorba lui Robert, “nu-i meritul nostru ca ii avem�. In fine, acum suntem aici, in Spania, sa ne bucuram deci de caldura si de toate. Si ne bucuram de privelistea unui “prapadit de sat de pescari� cu ghirlande multicolore ce se revarsa suvoi peste garduri, de ambarcatiuni de toate marimile si formele, impunatoare oricum, ne bucuram si de o slanina cu ceapa, pe plaja. Aproape de Gibraltar dam bot in bot cu dezamagirea si mahnirea unui portughez, fost viitor participant la Dakar. Lasase masina de concurs si cu masina nevestei mergea spre Maroc, cica la ei ar fi traditie ca in perioada asta a anului sa mearga in Africa. Isi astepta prietenii.

Se innoptase demult cand am ajuns in Tarifa, locul unde trebuie sa ne imbarcam pe feribot. Poze, facem zeci de poze unei alei care tine de o parte un panou albastru, Mediterranean Sea si de cealalta parte unul identic cu Atlantic Ocean. Ne interesam de feribot, ora plecarii, preturi, “cam scump, doamna, scump� – 31eur de caciula si 99 eur de masina. E, asta este, n-o sa ne opreasca pretul, mergem mai departe. Mergem mai departe maine cand ne trezim, la Algeciras, trecem pe acolo in Africa, o fi mai ieftin ;)) Si intradevar mult mai ieftin, 72 eur de echipaj, biletul dus – intors ca si dincolo, la Tarifa. Ne-am scos! Diferenta consta in faptul ca acum debarcam intr-un oras, enclava spaniola, Ceuta si pe partea cealalta debarcam direct in Maroc, Tanger. Detalii, detalii……………

Pe feerys, ca asa il cheama Euroferrys, incercam o aroganta romaneasca, sa stam intr-un fel de nisa in burta lui, sa vedem oceanul mai bine. Deserventii vigilenti ne dibuiesc si ne roaga zambitori sa mergem sus, pe punte ca se vede bine si de acolo. Ne conformam si bine facem, daca am fi ramas acolo, ne-ar fi facut ciuciulete puhoaiele ce saltau din ferrys, fix in nisa noastra.

6 ianuarie 2008, ora 14:13 – pamant african, spaniol , Ceuta. Frumos oras, stradute inguste, case cochete, curat, oameni relaxati.

Intr-un sfert de ora facem vama si suntem in Maroc. Prima impresie, hm, cam nashpa, o tin pentru mine, nu-mi place deloc, se cracanau in fata noastra niste munti sterpi, noi in crestetul lor pe o fasie de asphalt cat se poate ingusta si dumnezeule, fara niciun fel de parapeti. Nu mi-a placut deloc, peste tot gunoaie, pungi, peturi, mizerie crunta, capre, oi. Cactusii cat casa. Bine, treaca de la mine. Imi plac la nebunie cactusii, sangerand carnos puzderie de fructe. Mda, astia imi plac. Si oamenii in halatelor lor, imi plac.

Iar gunoi, iar ruine, iar mizerie, ma mai sacaia si o diskinezie biliara, ma mai obsedau si palmierii, portocalii, leandrii si curatenia din Portugalia si Spania. Gata, nu mai rezist, izbucnesc, “stam mult in tara asta, de cacat?� Sintagma pe care aveam s-o regret, o regret si acum si pe care mi-am luat-o nemilos , da’ just, peste bot, constant, vreo 10 zile. Cu toate stradaniile lui Marius de a ne convinge de frumusetea locurilor, el mai fusese aici in urma cu 4 ani, nu-mi placea si gata. Nu puteam sa nu remarc si sa recunosc faptul ca marocanii au drumuri impecabile, nicio gaura-n asfalt.

Primul oras marocan in care intram, Tanger. Schimbam bani, 1 eur cam 11dirhams.

[nikepatrol]

Re: In umbra Dakar-ului

 

Am citit pe nerasuflate ! :B Episoadele sunt saptamanale ?

[Vizitator fender]

Re: In umbra Dakar-ului 2

 

....

72 eur de echipaj, biletul dus – intors

....

E adevarat ca a fost in low season, dar chiar atat de ieftin? 72 euro pentru o masina + 2 persoane, dus + intors, Algeciras-Ceuta-Algeciras cu http://www.euroferrys.com? Am inteles bine?

[Toyota]

Re: In umbra Dakar-ului

 

Promotie pana la 15 ianuarie

[Vizitator fender]

Re: In umbra Dakar-ului

 

Ok, merci. Cred ca acum detineti recordul mondial al pretului minim, impreuna cu ceilalti de-au traversat in perioada aia :)

Biletul l-ati luat direct de la terminalul companiei sau de la vreuna dintre asa zisele companii de turism din imprejurimile portului?

[Toyota]

Re: In umbra Dakar-ului

 

... verifica aici!

[Toyota]

Re: In umbra Dakar-ului

 

Ok, merci. Cred ca acum detineti recordul mondial al pretului minim, impreuna cu ceilalti de-au traversat in perioada aia :)

Biletul l-ati luat direct de la terminalul companiei sau de la vreuna dintre asa zisele companii de turism din imprejurimile portului?

 

spre omolagarea recordului mondial atasam urmatoarele documente

[Vizitator fender]

Re: In umbra Dakar-ului

 

Gata, l-am omologat :) Cel mai mic pe care-l vazusem eu pana acum era 80 si ceva (4 sau 6), tot in low season la oferta.

Idea este ca uneori poti gasi o reducere suplimentara la companiile de turism dimprejurul portului dar, ca sa fii sigur ca e o reducere si nu altfel, e bine sa verifici mai intai preturile la terminal.

Merci pt. detalii.

[Unimog]

Re: In umbra Dakar-ului

 

Am si eu o intrebare:

Pentru intrare in Maroc , Mauritania, Senegal se cere ceva viza sau alt document sau doar cu pasaportul

Mersi

[Vizitator fender]

Re: In umbra Dakar-ului

 

Conditiile de calatorie pt. orice tara pot fi aflate de pe situl Ministerului Afacerilor Externe si de la ambasadele respectivelor tari.

Pleci de aici: http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id ... &cat=29919 alegi M > Maroc s.a.m.d.

[Toyota]

Re: In umbra Dakar-ului

 

Maroc - viza in vama

Mauritania - viza

Senegal - viza +"Carnetul de Trecere prin Vama, titlu de import temporar pentru autovehicule care se obtine de la ACR

[Toyota]

Re: In umbra Dakar-ului

 

daca mai vreti, mai puteti, mai rabdati, mai suportati, mai avem o poveste din si despre maroc :dr2, asadar continuarea continuarii:

 

Primul oras marocan in care intram, Tanger. Schimbam bani, 1 eur cam 11dirhams.

Marius propune “café au lait� pe o terasa. Prima observatie, multe terase in Tanger si toate intesate de marocani, femeilor le este interzisa o asemenea depravare. Pe terase, toate scaunele sunt orientate cu fata spre strada, bulevard. In timp ce isi soarbe marocanul café au lait sau ceaiul de menta, am aflat ulterior ca frunzele care umpleau pe jumatate paharul, sunt frunze de menta. Cum spuneam, in timp ce isi soarbe el cafeaua sau ceaiul, leganand papucul, scruteaza strada si spectacolul ei si slava domnului, are ce vedea: masini mici in special frantuzesti, Peugeot, Renault si Dacia Logan. Cea din urma, relativ noua, restul cred ca dateaza din perioada imediat urmatoare debarcarii din Normandia, dar in stare de functionare. Masinile mari sunt cam de doua feluri, ba nu, de trei, Land Rovere, Toyote si camioane. Multe scutere si multe carucioare, unele impinse de oameni, altele trase de catari sau magarusi, cu marfa, portocale, mandarine, acadele, paine, mirodenii, rosii, conopida, castraveti, ardei, vinete, dovleci, dovlecei, banane etc, astea circula pe strazile din Maroc, in toate partile, din toate directiile.

Inainte de a gasi un loc de campare unde sa punem capul jos, dam o tura. Toti ochii sunt atintiti spre noi, atragem atentia pentru ca suntem grup, suntem 6, suntem turisti, suntem europeni, straini. Sunt incantata de alaiul de zambete si de vorbele marocanilor ce ne insotesc peste tot, ne saluta, “bonjour, ca va?� “merci, tres bien; et toi?� “moi, aussi� . Poate ne si injura, dar o fac cu un zambet laaaaarg. Imi place de mor, statutul de turist. Toata viata am visat sa fiu turist strain. Dam o raita pe o straduta cu multe magazine, un fel de Lipscanii anilor 80. Magazinele lor sunt mici, inghesuite, meschine, indesate cu haine colorate in cele mai vii culori, precum si de culoarea nisipului marii, a argilei. Pereti intregi cu bijuterii, mai mult aur, tintuiesc de o parte si de alta zidurile cetatii laolalta cu prafuri, frunze cu miros puternic, uneori intepator, dulceag, acru, ranced, iasomie, lamaie, scortisoara, liliac. Toate culorile si mirodeniile africii sunt aici, itite ingenuu-pervers, din mormanele de gunoaie si din daramaturile orasului vechi. Suntem fascinati, eeee, nu stiu daca toti, eu asa sunt.

Iesim din Tanger, ca de obicei schimbam impresii prin statie, n-am vazut prea mult din oras. Ne asternem la drum. Prima noapte in Maroc o petrecem undeva, langa o padure aproape de plaja, aproape de sosea, de o casa, o ceva, un post de paza, ceva de genul posturilor de granicieri de la noi, de pe vremuri.

Marocul a fost cea mai mare surpriza a calatoriei noastre. Stiam cate ceva de la Marius. Am gasit aici un contrast greu de imaginat si mai greu de zugravit. De la mizerie infioratoare la palate care coplesesc, gradini care iti taie rasuflarea, teren arid pe care si umbra refuza sa poposesca. Mi-au placut atat de multe incat nici nu stiu ce ar avea intaietate. Poate plajele, hectare intregi de plaja, cu nisip fin, aramiu, noian de scoici rasfirate pe pietre sau stancile imbrancite in talazuri. Culoarea oceanului este uimitoare, de la turcoaz clar, cristal, verde cenusiu, albastru fumuriu............ Intinderea nemarginita de ape insufletita de valurile care se sparg mult inainte de a se impreuna cu tarmul, ceea ce face ca una din atractiile litoralului marocan sa fie Plage Blanche.

Muntii fara pic de verde, de culoarea si consistenta unui imens pachet, colturos de halva cu cacao, asa am stabilit cu Marian ca arata, ca halvaua. Dealurile impadurite cu livezi nesfarsite de maslini care acum sunt impovarati de roade.

Poate cel mai mult ne-au impresionat portocalii gemand sub greutatea fructelor si a verdelui crud.

In mod sigur ne-a placut paienjenisul de sosele serpuind prin oaze, prin munti, pe langa ei, pe crestele lor, peste tot aceleasi sosele impecabile, fie asfalt, fie macadam dar impecabile. Cele mai indepartate sate, cu 5 sau 6 case, in creierul muntilor, sunt electrificate, cu drum de acces, cel putin un drum de acces si fibra optica.

Ne-au placut enorm oazele pline de palmieri care-si aplecau ciorchinii de curmale, bananierii plini doldora de buchete de banane.

Sunt unele zone unde oamenii sunt lenti, molateci si parca umbla aiurea, fara tinta, ca somnambulii, parca plutind, acestea sunt zonele aride, aici oamenii pareau foarte saraci si isi inabuseau probabil, neputinta in fata naturii, a reliefului sterp.

Sunt zone in care oamenii sunt agili, intr-o forfota continua acestia sunt in oaze acolo unde vegetatia explodeaza sau in apropierea tarmului unde se labarteaza gradinile de legume. Toate culturile sau aproape toate, sunt irigate prin sistemul cu picatura.

Am vazut in Maroc o lupta inversunata a omului cu natura. Munti intregi peticiti cu verdeata, de acolo oamenii au cules pietrele, le-au asezat in ziduri impotriva vanturilor si au smuls cate o palma de pamat rosu din care incolteau, culturi, cereale la prima vedere. Pastori cu oi sau capre apareau in mijlocul pustietatii, de nicaieri sau de pretutindeni, rasareau din pamant.

[Talpa Iute]

Re: In umbra Dakar-ului

 

foarte tare botanisto! bravo!

 

Daca sapt viitoare nu apare dtrn cu articolu nostru o sa postez si io textu pe forum...

:h5