Race To Bamako - The Story

[CraiovaDakarProject]

Larache-Dakhla 21-23 ianuarie (continuare)

 

Drmul prin munti e frumos, vegetatia incepe sa se schimbe, peisajele la fel. Berberii sunt simpatici, auzisera de Romania, in special de Hagi si Ceausescu.

Iesim apoi la soseaua care duce la Agadir. Incepe sa se simt ca ne apropiem de desert. Dar drumul e lung si mai avem mult de mers. Trecem de Agadis si o luam inspre sud. Peisaj din ce in ce mai arid, drumul inca bun, dar nu prea lat. Se intuneca si soseaua se umple de camioane care vin din sud, de la Dakhla si dinspre Mauritania. Incarcate, inalte, cu multe luminite, merg in viteza si nu stiu decat de faza lunga.

Incep si controalele politiei, jandarmeriei. etc Toti vor fisa, uni vor si mici cadouri.

Era deja intuneric de cateva ore si nu mai stiam nimic de echipa cu care plecasem, pana aud pe statie vocea lui Andrei. O voce binevenita! Ne regrupam la intrarea in Tan-Tan si deciem sa nu mai mergem la Camp Tatoine ci sa cautam un hotel. Un jandarm ne indruma repede la unul si intr-o ora eram deja in pat.

Dimineata, la 0500 ne trezeste mezuinul cu chemarea la rugaciune. Il ignoram, impachetam si plecam spre camp Tatoine, sa vedem si noi ce e acolo.

Intereant: o incinta cu multe colibe conice, cu nisp pe jos, unde s eputea dormi free pe niste paturi de pamant, evident in sac! Unguraii erau inca acolo, nu plecasera, nici politia marocana care ii pazise toata noaptea! Ehe, eram in Sahara Ociidentala, erau alte regului, mai aspre.

Facem cateva poze, pierdem cam o ora si pleam spre Layoune. Deja ne miscam prin desert, piatra, nisp, tufe mici tepaose, apar si camilele. Pana sa ajungem la layoune, ne ajunge din urma foamea. Decidem sa mancam ceva specific local: eu iau cus-sus, nu mi-a placut. Ceilalti, mai conservatori se arunca la carnuri si carnati, le-a placut. Gsim si o cofetarie, dam iama in dulciurile marocane (f bune) ne amuzam cu reclamele caraghiase de pe cladiri, bagam motorina (cam 50 de centi litrul...oh cat iubesc Sahara Occidentala) si plecam spre Dakhla.

Stim aca pe drum dam de niste epave, ajungem la ele pe inserate si nu reusim sa facem pozele care le speram, dar in schimb mai pierdem o ora. Trecem de postul de control de la intrarea in Peeninsula Dakhla si tre sa gasim locul de campare. Nu gasim intrarea, dar gasim vreo 10 masini de la ralu care cautau acelasi lucru cu noi: intrarea spre plaja si spre locul de campare. Cum ram singurl cu 4x4 ma ofer sa caut locul: cobor cateva pante care sa infunda, ateva drumuri catre o cariera...nimic. Gosesc niste urme de roti, merg pe ele, incep sa ma joc cu proiectoarle. bingo! Din departare cineva imi raspunde. Am gasit locul, meritam o nopate la cort, in tabara!

VA URMA

[winetou 007]

Re: Race To Bamako - The Story

 

:g Cred ca este un vis pentru toata lumea :bravo

[gnok]

Re: Race To Bamako - The Story

 

felicitari ...asteptam cu interes continuarea

[plummer]

Re: Race To Bamako - The Story

 

Ati trait o adevarata poveste ...si imi imaginez ca asta nu e tot , inca nu avem intriga si nici punct culminant :bravo ... deci , astept cu nerabdare continuarea romanului " Race to bamako" :h5 :1

PS : Sa lecturezi asa ceva , merita fiecare minut "pierdut" in detrimentul somnului de noapte

[CraiovaDakarProject]

Dakhla-Nadhibou

 

Azi trecem la lucruri serioase: intai frontiera cu Mauritania apoi Nadhibou.

Plecam din tabara de dimineata, tragem tare cam vreo ora si vedem pentru prima oara Oceanul ziua, superb. Vedem apoi niste rulote trase pe plaja si nu ne abtinem sa nu oprim si noi! La urma urmei ce atat graba, ca doar frontiera Maroc-Mauritania nu se muta din loc. Ne dezbracam si ne bagam in apa! Brrrrrr... rece rau! Imediat apar si estonienii, Janus si Janek. Zdup in balta, fericiti baietii, lor nu li sa parut frig.

Dupa o pauza buna plecam spre granita. Peisajul dezolant, ca pe marte. Camioane multe si incarcate la greu (marfa si oameni!!!!)

Pe la pranz ajungem la punctul de trecere. Procedura lunga, birocratica si anevoioasa!

1. Te opreste un politist marocan, trece intr-un caiet numarul masinii si numarul de oameni. Ne da niste formulare de completat in 2 exemplare

2. Ducem pasapoartele si formularele la Poloitia de Frontiera.

3. Ne asezam la coada in soare sa ne strige pe rand numele. Ungurii rad de se parpadesc de felul in care le poceau marocani numele. ne vine si noua randul si terminam cu Politia. Trimi echipa la masina, de aici e doar treaba mea.

4, Cu actele masini, formularul de import temporar si pasaportul ma duc la Vama. Stai pe acolo de te uita sfinti. In final apare un vames, ma rezolva cu actele vine se uita la masina. E ok

5. Ma duc cu pasapoartele la Jandarmerie. Ma trece intr-un registru, imi zice ca e gata, pot sa plec

6.Plec

7. Ma operste alt potist care verifica din nou actle

8. Merg mai departe si me opreste Armata. Imi da un numar de ordine si imi arata un tip care statea intre niste ziduri prabusite si scria la un registru. Ma duc si la asta, ma rezolva si asta.

Trec de Maroc: cost total 1 pachet de tigari + 1 cutie cai de menta, de la Real!

Intram in zona tampon dintre cele 2 tari. Fara drumuri fara nimic. Lunga cam de 6 km. e o parte si de alta baieti care vand de toate, carcasa de masini abandonate, dezoland. Ti drumul la stanga si ajungem in Mauritania.

1. Oprim si jandarmii aduna pasapoartele. Cer cadouri si capata o bricheta si un pix. Nu-s multumiti si mai capata si o sapca.

2. Mergem intr-un birou, unde era si Politia de Frontiera si jandarmul cu registrul. Se rezolva repede.

3. Ma duc la vama, completez doua formulare, platesc 10 euro, primesc si chitanta, gata

Free to go.!

Era deja dupa-amiaza. Plecam spre Nadhibou sa cautam campingul Abba, unde trebuia sa fie bivuacul.

Ne minunam de mizeria si saracia din oras, dupa ce dam o tura de onara in cautarea campingului fara nici un rezultat. Vedem la un moment dat vreo 5-6 masini de la raliu si ne gandim ca stiu ei unde e. Nu au stiu, dar au stiu sa gaseasca un hotel: Al jazeira. Bun si asta, dar cam scump: 50 euro camera. Luam doua camera, gatim ceva de la conserva, dus, schimbam nistye bani (1 euro=300 ougya) si ne bagam la somn.

Welcom in Mauritania

[Vizitator lucian]

Re: Race To Bamako - The Story

 

Bine ai revenit in patrie :1 ,intaritorul te-o tinut? :x

[soimu]

Re: Race To Bamako - The Story

 

fantastic

f frumos atat calatoria cat si povestirea

un vis al multora pe care voi ati reusit sa il realizati

felicitari...si asteptam continuarea povestirii...ca banuiesc a mai este... :grin:

[CraiovaDakarProject]

Pozele in varianta prescurtata

 

Imediat vine si continuarea, intre timp, o parte din poze sunt de gasit aici:

[silviub]

Re: Race To Bamako - The Story

 

:1 si sincere felicitari. Ma bucur pentru voi si de experienta pe care ati trait-o. :bravo

[CraiovaDakarProject]

Nouadhibou - B2 Beach Party!

 

Sa mergem mai departe. Azi aveam o etapa relativ scurta: mers pe asfalt sau mers pe plaja, la algerea fiecaruia.

Noi? Inca nedecisi! Facem vreo 200 km, oprim de cateva ori, Vera fiind decisa sa verifice daca sunt sau nu mine; nu o lasam si ajungem in final la o benzinarie amarata: Gare Du Nord. DE acolo se intra in Parcul Bang d'Arguin. Ne oprim si noi, alaturi de multe alte masini. Aia nu au benzina, nu au motorina, nu au cam nimic. CVe au, are pret unic: 3 euro, mai putin omleta care costa 10 euro.

Nashpa!

Cum stam noi acolo si injuram aoare si Motoaventura, care agtasera sau au fost agatati de un ghid. Erau decisi sa o ia peste desert prin Parc si apoi pe plaje. Ne inscriem si noi. Mae cu motorul decida ca pleaca direct la Nouackchott.

Se strange gasca: noi, Motoaventrura, Janus si Janek, ucrainienii cu Nisasanul si niste nemti cu un Wrangler.

Dezumflam rotile (nu suficient, o sa aflam a doua zi!), ghidul se imbarac la Andrei in masina si pornim!

Bun! NU POT SA SPUN DECAT: A FOST CEA MAI GROZAVA CURSA DIN VIATA MEA.

Goneam ca nebunii prin desert, peste pietre, peste nisip, prin tufisuri scunde si tepoase! A fost o nebunie. La incepu am mai orit de cateva ori, cam din 10 in 10 km, apoi, hidul a intrat in paniaca, marea crestea din cauza mareei si nu mai ajungeam la locul campare si am bagat viteza si mai mare. Mi-e, cu englezoaica plina cu oameni si bagaja imi era cam teama: ma gandeam la un arc plesnit, la un amortizor, etc!

Nu aveam ce face: strangeam din dinti si goneam, sa ma tin de Andrei si de ghid. Motociclistii mai cad, se ridica, merg mai departe.

Dupa vreo 100 de km ajungem la iesirea din parc. Acolo: post control si casa de bilete! Ne ia rangerul banii (10 euro de persoana) si plecam mai departe, pe plaja.

[CraiovaDakarProject]

Nouadhibou - B2 Beach Party (continuare)

 

La casa de bilete vedem un schelet de balena. Cum o fi ajuns acolo...cine stie.

Dupa ce ne ia banii, rangerul vrea si Petit Cadou. Nu mai stiu ce i-am dat, parca o cutie de ceai, ceva maruntis!

Plecam mai departe, ghidul ne zorea sa mergem repede. Continuam pe plaja inca vreo 30 de km. 2 roti in apa 2 pe nisip. Superb.

Trecem prin niste sate de pescari. Oamenii simpatici, amabili, ne fac cu mana de pe uscat, din larg din barci.

Ajungem la locul de campare, intre dune. Sus la inaltime armata mauritaniana, 5-6 Toyota, vreo 30 de oameni. Stateu si ne pazeau.

Punem corturile, ne facem de mancare. A fost o zi superba!

Apusul iti taia respiratia!

A meritat fiecare cent cheltuit pana acolo!

[adiv6]

Re: Race To Bamako - The Story

 

:1 asteptam urmatoarea etapa , felicitari

[CraiovaDakarProject]

Re: Race To Bamako - The Story

 

Continuam povetea cand ma mai lasa sa respir astia la serviciu!

Pana atunci LIBER LA POZE!

http://picasaweb.google.com/nicolaiepredescu

[CraiovaDakarProject]

si cateva clipuri

 

Plecarea din Budapesta: [youtube:2x6sbdg6]

[/youtube:2x6sbdg6]

Startul din Budapesta: [youtube:2x6sbdg6]

[/youtube:2x6sbdg6]

Pe plaja spre Nouackchott: [youtube:2x6sbdg6]

[/youtube:2x6sbdg6]

Operatiunea de recuperare a unui Range Rover de pe plaja: [youtube:2x6sbdg6]

[/youtube:2x6sbdg6]

[Max]

Re: Race To Bamako - The Story

 

:1 :1 :1 :1 :1 :1 :1 :1

 

Felicitari pentru expeditie si pentru povestiri.

 

:h5

[CraiovaDakarProject]

B2 Beach - Nouackhott - Kiffa

 

Bun! Sa continuam!

Dimineata avem liber. Stam pe plaje, facem baie, ne distram.

Pe la pranz, ghidul ne anunta ca trebuie sa plecam, marea s-a retras suficient, putem circula pe plaja. Erau vreo 200 si ceva de km pana la Nouackchott.

Plecam vitejeste, ne dam prin valuri si prin nisip. Andrei de la Motoaventura se distreaza de minune improscand apa in toate directiile. Spre pranz ajungem langa Nouackchott si trebuie sa iesim de pe plaja..... si raman prima oara impotmolit in nisip.

Bun! La munca! Scoatem placile de nisip, scoatem lopetile si din vreo 3 incercari, impinsi si de niste negrii si de ghid ies si eu la asfalt. Decidem sa mergem sa spalam masinile, sa scoatem sarea si nisipul de prin locurile mai sensibile.

Spalatorii sa gasesc cam la fiecare benzinarie, se cheama Lavage, dar nu prea au de lucru. Negrul a inteles cu greu de ce 2 albi vor sa-si spele masinile, dar ne-a facut hatarul. oricum spalatul masini acolo e un fel de mazgalire a ei: fara burete, fara spuma, doar cu furtunul. Terminam noi aici treaba, Motoaventura pleaca la Hotel Halima unde aveau cazare...noi prin oras la agatat. Gasim Auberga Sahara - mie imi place, fetelor nu! Ne mai invartim pe acolo, revenim la Sahara si ne agata un tip: ne propune sa ne duca la Residence Casablanca, in cartierul ambasdelor si sa ne inchirieze un apartament cu 40 euro pe noapte. Mergem acolo, ne place si intre timp se scumpeste: 50 de euro!

Ramanem acolo. Avem de petrecut 2 zile in oras. Ne spalam, mancam, ne mai invartim pe acolo, iesim in oras. Jale mare! Vedeti pozele: http://picasaweb.google.com/nicolaiepredescu/27IanuarieNouackchott#

Mizerie multa, masini din cele mai vechi si harbuite...o nebunie. Oamenii mi s-au parut agresivi si stresati.

Seara mergem cu romanii sa mancam ceva la un restaurant marocan. Petrecem o seara placuta!

In Africa, am observat ca l;a restaurante astepti mult pana vine mancarea. Nu au nimic preparat, pregatit, etc Totul se face atunci, pe loc. De exemplu cartofi nu sunt curatati si taiati... cand vi, atunci ii pregateste.

Ok, dimineata, destul de dvreme, plecam spre Kiffa. Ne invartim putin prin oras, dar pana la urma nimerim drumul. Soseaua perfecta, peste dune si prin vai, frumos de condus. Caldura mare dar facem fata.

Oraselele de pe frum..... jalnice. Drumul prin orase prost, ca la noi, afara bun, mai bun ca la noi. Orasele pline de oameni, de carute, de Mercedesuri vechi, de Toyote si nelipsitele filtre de politie. La intrare si la iesire jandarmii. Fisa si uneori petit cadou.

Spre seaar ajungem la Kiffa, la Phare du Dessert. Urat loc, cel mai urat din cate am vazut, dar din pacate nu prea poti sa-l ocolesti.

VA URMA

[kato]

Re: Race To Bamako - The Story

 

Superb !!!mare realizare domnilor !!!! :1 :1 :1

 

sa va fie de bine !!! :bravo :bravo :bravo

 

astept cu nerabdare continuarea :rsp

[CraiovaDakarProject]

29 ianuarie Kiffa-undeva in Mali

 

Buuun! Azi incepe aventura!

Aici sunt pozele etapei: http://picasaweb.google.com/nicolaiepredescu/29IanuarieKiffaKayesMauritania#

Hotaram seara la focul de tabara ca mergem peste desert in Mali, cu Andrei si Dayana si cu estonienii pe motociclete. Mae decide ca merge direct la Bamako si ne asteapta la piscina cu un suc de baobab rece. Ne trezim de dimineata, ridicam tabara..si plecam in jur de 0830. A doua greseala! Incet, se strange gasca, mai sunt si alte masini care vor sa vina pe drumul asta, apara si armata mauritaniana, care zice ca ne escorteaza pana la frontiera cu Mali, deci probleme de navigare nu avem (in alta ordice de idei, la Nouackchott am cunoscut un ghid, pe care l-am intrebat cum e drumul intre Kiffa si Kayes; mi-a zis ca nu e drum, e pista, cam cum e cea dintre Maroc si Mauritania, deci ma asteptam sa fie ceva vizibil! Prima greseala).

Deci plecam, ne oprim peste vreo 2 km ca armata sa stranga randurile si sa vada cate masini au dupa ei. Plecam mai departe. Drumul vizibil, relativ bun, dar cu multe coregatii. Ne zdruncina de credeam ca se rupe masina in doua. Dupa vreo 2 ore, Janek, unul din lituanieni, trece pe langa noi, intr-un nor de praf, apoi aud in masina: wooow, ce a patit, vai de el.... si-l vad in fata mea, la pamant, cu motorul cazut, si bagajele imprastiate pe drum. Opresc, dau prin statie si sarim la el. Norocul lui cu Eugen, priceput in acordarea primului ajutor si cu Dana care a facut o trusa medicala beton. Intre timp se intorc si prieteni lui din Ukraina si colegul lui Janos si Andrei cu Dayana, care sare imediat la operatie, find medic. Vreo 2 ore s-au pierdut acolo: cu bandajarea, cu stransul lucrurilor cu asteptatul salvariilor de raliu, care nu au vrut sa vina (nu credeti nimic din ceea ce scrie in Roadbook sau va promit organizatorii). In final apare o camioneta Hilux a armatei. Se negociaza intens cu seful patrulei, cu sewful armatei din Kiffa (via Thuraya): se incarca epava motocicletei in camoin, ranitul in masina ukraininilor si se pleaca la Kiffa. Noi plecam mai departe. Deja trecuserta vreo 4 ore si noi eram la nici 30 km de Kiffa (a treia greasala...dar asta e, ce puteam face?)

Mergem mai departe, drumul inca vizibil...dar pe punctul de a dispare. Dupa cateva ore gasca se reduce: raman doar eu cu Andre si mai apar niste cehi cu un Patrol rosu. Se intorc si militarii (care terminasera programul si se intorceau la cazarma!!!!). si cei cativa unguri care mersesera mai departe cu ei. Ramane doar 3 masini.

Dupa un timp, dupa harta, km, si fler simtim ca ne apropiem de Kankosa. Andrei mergea in fata (are baiatul asta un simt al orientarii de speriat!), eu dupa el si cehii in spate. La urcarea pe o duna...raman intepenit in nisip, cu masina pe burta.

[youtube:32wdxpfg]

[/youtube:32wdxpfg]

Sapam putin, apar si cehii, scot sufa, ma leg de ei si ma scot baietii afara, mergem mai departe. Ajungem la o rascruce si Motoaventura ia un pasager: un pastor care vroia sa mearga la Kankosa: deci mai e de mers.

In final ajungem. O sa ma intrebati ce e Kankosa? Ei bine, e un orasel intr-o oaza, ca in 1001 de nopti, are pana si lac. Lac adevarat cu apa, din acela creat de miraj. Acolo mai gasim niste unguri care imparteau ajutoare.

Ne continuam drumul, trecem peste niste albi secate de torenti-care ridica probleme serioase in a le traversa-si ne oprim in alta oaza, mai micuta, sa facem niste poze. Cred ca asta ia exasperat pe cehi, ca au decis sa mearga mai departe cu ungurii si ne-au lasat acolo. Eram doar noi, romani acum.

DE la un km la altul peisajul se schimba. Nisip si praf erau inca din belsug, daraparuse iarba si pomisorii...treceam cu pasi repezi spre savana. Relieful se schimba si el: cat vedeai cu ochii era plat, tare si bun de mers. La o alta trecere de albie secat pierdem din nou drumul dar, nici o problema pergem dupa busola spre sud, spre Kayes, si inca cu viteza. La un moment dat, studiind GPS-urile, decidem ca ma trecut frontiera in Mali. Ajungem intr-un sat si vrem sa intrebam pe cineva, dar suntem asaltati de o multime de copii care nu intelegeau o boba din franceza noastra. Devin din ce in ce mai agresivi, se urca pe masina noastra si reusesc sa fure un bax cu apa plata Borsec, carat din tara, dar ne legat cu nimic pe roof rack. Bag piciorul in accelaratie, englezoica tasneste ca din pusca si piratul face o tumpa artistica si pica in cap depe acoperis. Nu pateste nimic.

Continuam spre sud. Andrei se intalneste cu doi calareti de camile, opreste sa intrebe de drum. Eu opresc in spatele lui si ma dau jos sa il intreb ce a aflat. Omul nu ma vede, da cu spatele si se infige in bara mea!

Da, ati citit bine: el si cu mine am avut o mica coliziune in desert! Radem ca nebuni de scena, calareti se uita mirati la noi si nu mai inteleg nimic!

[youtube:32wdxpfg]

[/youtube:32wdxpfg]

In final gasim drumul si decidem ca la primul loc potrivit punem tabara: era clar ca nu mai puteam ajunge in ziua respectiva la Kayes.

Punem corturile, maetrul nostru bucatar (Eugen) face niste minunati din conserve si supe la plic, si petrecem prima noastra noapte in savana Africana.

VA URMA

[Vizitator redscarlet]

Re: 29 ianuarie Kiffa-undeva in Mali

 

Punem corturile, maetrul nostru bucatar (Eugen) face niste minunati din conserve si supe la plic, si petrecem prima noastra noapte in savana Africana.

VA URMA

 

Am doua intrebari* de copil tampit... crescut in comunism. :grin:

1. Imi poti descrie gustul sucului de baobab? (seamana cu ceva de pe la noi?)

2. Prin ce se deosebeste o noapte in Savana Africana fata de o noapte de vara petrecuta pe o pajiste (sa zicem), la noi, la tara ... ?

(*probabil ca voi primi raspunsuri pe masura "calitatii" intrebarilor... asta e, imi asum riscul : P )

[CraiovaDakarProject]

Re: Race To Bamako - The Story

 

1. Sucul de baobab...nu exista! Fructul lui e tare ca o piatra, il vezi in poza. Era doar o gluma de'a noastra prin care ne imaginam luxul suprem: stai la marginea piscinei si bei suc de baobab.

2. Noaptea in savana africana e cam asa: pui corturile in praf, in jur sunt numai arbori si arbusti teposi, spini multi, zgomote necunoscute in tufisurile din jurul tau si se intuneca foarte repede.

[Vizitator redscarlet]

Re: Race To Bamako - The Story

 

:ha:

Vezi..?!?! Stiam eu de ce intreb.

[CraiovaDakarProject]

Re: Race To Bamako - The Story

 

Si 2 filmuletze:

[youtube:3had0he1]

[/youtube:3had0he1]

si

[youtube:3had0he1]

[/youtube:3had0he1]

Enjoy!

[Max]

Re: Race To Bamako - The Story

 

Excelent. Va invidiez. :bravo :h5

[CraiovaDakarProject]

Re: Race To Bamako - The Story

 

Pai ne cam mananca sefu.... am merge iar!

[Flash4x4]

Re: Race To Bamako - The Story

 

Pai ne cam mananca sefu.... am merge iar!

 

 

Pai si ce va opreste, hai sa ne bagam mai multi!! Ce zici Maxule??? Ne bagam???