Apuseniada - 1st edition (si nu ultima)

[f_zoltan]

Re: Apuseniada - 1st edition (si nu ultima)

 

Cum zicea Yonutz, a fost ziua cea mai faina. Stapanul pensiunii si-a lasat treburile deoparte si ne-a ghidat in cel mai frumos traseu dintre toat. Initial a mers cu Dulaul lui Yon, dar dupa ce m-am plans ca nu pot merge cu veverita in ritmul Patroalelor ca fierbe sangele in ea, omul a trecut in Samurai si am trecut in frunte sa dictez eu ritmul. Acu' ca m-o fi injurat cineva ca eram tot inainte... imi cer scuze, veveritoiu' stie sa mearga doar iute sau deloc. Asa macar am apucat sa ma tot opresc la cate o poza, in rest am povestit o multime cu gazda noastra. Pozele astea le vars aici, fara prea multe explicatii, ca filmarile lui Yon sunt mai expresive decat glagoria mea.

 

O singura observatie imi mai permit: initial ghidul nostru ne-a purtat pe drumeaguri spectaculoase dar usurele. Pe masura ce vedea ca ne place si nu protestam, a modificat substantial nivelul de dificultate, oferindu-ne exact ce am dorit: frumos si distractiv. Totul a culminat cu campul de ... laba ursului parca, o poiana in panta zdravana unde voia sa facem legatura cu drumul din vale. A renuntat pentru ca nu puteam sa trecem de brazii din vale, dar altfel omul era convins ca putem cobora pe acolo :D

 

Sa vina pozele:

 

De undeva de acolo veneam

 

 

Catalin/Daemonus si Ursu'

 

Cred ca e Yon

 

 

Cristi

 

Sorin

 

Iulian

 

Cam asa eram toti cu gura la urechi, ca ne placeam mult traseul

 

Ghidul si gazda noastra

 

Albacul vazut "din avion".

 

Yonutz motz in varful Dulaului

 

 

Campul mai sus amintit. Incepea lin si se termina apoteotic :D

[f_zoltan]

Re: Apuseniada - 1st edition (si nu ultima)

 

Ajung la ziua cinci, una care o sa o gasiti povestita in minim patru feluri, din patru unghiuri diferite. Yonutz a simtit chemarea datoriei si a plecat spre slujba. Eu decisesem inca de ziua trecuta ca ma trag spre casa si ma pregateam sa fac muntele Gaina singurel. Sorin si Iulian vrusesera sa mai stea o zi in teren si sa mearga apoi impreuna pana la Sibiu, in timp ce oltenii nostri si-au programat un sejur la Baile Felix. Afumaturile cu fasole i-au pus insa capac stomacului lui Cristi, asa ca terenul ce se anunta din nou superb in compania gazdei s-a contramandat, motiv pentru care dintr-o data nu am mai fost singur: Sorin si Iulian se intorceau cu mine prin muntele Gaina.

 

Am plecat nu mult in urma lui Yon, dar in directie opusa. Dupa cateva sute de metri ne-am bagat pe un drum de pamant, si dupa ceva greseli am ajuns sus in varful dealului de deasupra Vadului Motilor, la crucea de piatra. Langa ea se deschidea o coborare faina rau, care ne-a luat ceva minute bune (catre juma' de ora). Urma sa coboram pana la asfalt pentru cativa kilometri, de unde am fi urcat catre muntele Gaina cu cap compas catre nordul judetului Hunedoara.

 

Ei, aici a lovit deja celebrul Scaraotchi, imediat dupa primii metri de asfalt Iulica ne anunta ca e bai la roata fata.

 

La prima oprire o luasem in gluma, totul parea cazul clasic de etrier blocat din cauza suprasolicitarii pe coborarea precedenta. Vaselina scuipata pe roata, roata incinsa, placuta de frana disparuta in o pozitie ciudata si regasita cu o rosatura crunta pe o margine... Totul a fost usor, am deblocat etrierul, am repozitionat placuta la locul ei si am pornit din nou la drum, "Am" inseamna mai degraba Sorin si Iulian, eu am ajutat pe unde am putut ca orice ucenic neindemanatic.

 

 

 

Bucuria muncii implinite. Asa credeam atunci...

Editat August 17, 2013 de f_zoltan

[f_zoltan]

Re: Apuseniada - 1st edition (si nu ultima)

 

Scaraoachesul nu se linistise insa. Dupa primii metri Iulica zice ca e si mai rau ca inainte. Credeam ca e el prapastios si ca nu s-a obisnuit cu placuta care trebuia sa-si faca uzura ca sa calce bine. Dar problema nu era la frane, ci la tot ansamblul rotii fata. Sorin s-a convins urcandu-se alaturi de Iulica vreo 50 de metri... masina mergea in toate partile. De aici a inceput "dixtractia", incet incet baietii au desfacut tot ansamblul, constatand ca rulmentul pivot inferior e bulit, putin mai incolo descoperind ca ambii rulmenti de pe planetara s-au transformat in o gramajoara de nisip si sarme.

 

 

 

Ne-am impartit atributiile. Eu eram secretara care suna si raspundea la telefoane, baietii trageau din greu sa vada de ce mai e nevoie, ce mai trebuie reparat/inlocuit. Contactat telefonic Yon ne-a facut legatura cu Rd_adi, care a gasit piesele de trebuinta si a decis ca vine personal pana la noi cu un amic, ca sa ajute la punerea pe roti a masinii. La un moment dat un nene a trecut pe acolo si s-a oferit ca ne da imprumut de pe un Patrol in dezmembrare piesele necesare reparatiei, dar nu s-au potrivit. Oricum, deja Adi era pe drum, imdeiat dupa ce ii dadusem coordonatele.

 

Dupa vreo 4 ore treburile incepeau sa intre pe fagasul lor, asta a fost momentul in care mi-am luat ramas bun de la Iulica si Sorin. Nu mai eram util, ei erau la nici 5 km de Casa Ursu dar eu mai aveam catre 200 km pana acasa, din care vreo 40 peste munte.

 

Cam asa au aratat baietii cand le-am zis sa faca o fata trista ca ii parasesc :)

 

Rolul sustinerii morale au preluat-o Cristi si Daemonus, pe care i-am anuntat de undeva de pe traseu si, pentru ca terminasera de vizitat Rosia Montana, s-au prezentat "bivuacul" de la Goesti. Eram inca pe drum cand Catalin m-a anuntat ca toata gasca s-a reunit pentru inca o seara la pensiune.

 

Iaca d-aia zic ca povestea lu' Yonutz se imbina telefonic cu pitstopurile noastre, dar si vizita la Rosia Montana se continua reparatiile si cu reuniunea ad-hoc de la Vadu Motilor, in timp ce povestea mea continua cu muntele Gaina.

[f_zoltan]

Re: Apuseniada - 1st edition (si nu ultima)

 

Eu o sa si inchei versiunea mea de Apuseniada cu finishul intoarcerii acasa. Am plecat de la Goesti cam necajit ca am ramas singur, dar nu am avut de ales, trebuia sa ajung acasa. Nefiind in apele mele, am dat talpa catre muntele Gaina cat am putut de mult. Valea Vidrisoara era inchisa pentru asfaltare (civilizatia se extinde), asa ca am urcat pe valea imediat urmatoare, pe un drum forestier de buna calitate care m-a lasat sa imi urmez dorul de talpa. La atata graba cei 9 kilometri de forestiera s-au terminat imediat si m-am trezit pe platoul de sub muntele Gaina admirand poate cel mai frumos peisaj de pana atunci.

 

 

 

 

Am incercat sa ii contactez pe baieti, dar fie nu bateam pana la ei, fie aveau statiile inchise. Am avut insa parte de discutii de telenovela intre niste nemti :) Am urcat pana la monumentul de pe varf, de unde se vede cred ca jumatate de judet Alba.

 

 

 

A urmat o coborare nu cine stie ce impresionanta catre Halmagiu, de unde am iesit la asfalt, apoi in drumul european si, prin Brad si Deva, am ajuns aproape de casa o data cu ultimele raze de soare. Dupa ce tot drumul a fost o vreme perfecta, sosirea in Valea Jiului mi s-a parut al naibii de apasatoare: ne-a intamplinat o pacla densa si deprimanta de ceata care se pare ca a fost deasupra Petrosaniului toata ziua.

 

 

 

 

Cam aici se termina, deocamdata, Apuseniada mea, astept sa vad daca mai leg o traversare a poalelor Retezatului duminica, pe drumul de intoarcere acasa a lui Catalin si Cristi. Oricum, pentru mine a fost excelent, gasca, in mare parte cunoscuta, a fost de nota zece, iar locurile cer o revedere cat mai apropiata.

 

Vorba romanului: À bientôt, j'espère!

Editat August 17, 2013 de f_zoltan

[Yonutz]

Re: Apuseniada - 1st edition (si nu ultima)

 

Hai ca am mai gasit ceva interesant ...

 

Trezire in stil giurgiuvenesc ...manifestata apuseneste:

 

 

 

Unguru Tevereu ...a consemnat-o si pasta ...pentru posteritate! :2dr:h5

[Astral]

Re: Apuseniada - 1st edition (si nu ultima)

 

Bre, Yoane....toate bune si frumoase, regret ca nu s-a potrivit sa vin cu voi, dar du-te-n pusca mea.......Impotmoliada....Apuseniada....mai bea naiba si tu ceva agheasma poate-ti vine si alta inspiratie ! :ha:

[Yonutz]

Re: Apuseniada - 1st edition (si nu ultima)

 

Ntz, ntz, ntz ...cauta pe google cuvantul si o sa intelegi ...de ce ...o asemenea intalnire ...merita un nume pe masura ...UNIC! :grin:

 

Te astept la garaj cu berea ...roatele ie la mine! :h5

 

LE - de la cata aghiazma am baut ...mi se trag toate ...Intradevar ...ai lipsit ...motivat ...dar la anul ...nu mai scapi, fa socoteala care trebe si pune icsii de acum in calendar! ...Sau poate ca ne vom reuni cu totii ...la vreo suta si ceva de kilometri in plus in sus de la Apuseni...cine stie ...:grin:

Editat August 17, 2013 de Yonutz

[Yonutz]

Re: Apuseniada - 1st edition (si nu ultima)

 

Bilantul nostru al echipajului mitico-unguresc si concluziile dupa aceasta calatorie:

 

Am facut 1270 km dintre care aproximativ 1000 pe asfalt si restul 270 offroad

S-au consumat aproximativ 130 kile de motorina.

Consumul pe asfalt aproximativ 9 litri / 100km in conditiile in care viteaza de croaziera

nu a depasit 100km/ora.

In teren masina nu cred ca a consumat mai mult de 13 litri/100 km.

Desi bugetul initial era undeva pe la 2500 lei (ptr doua persoane) cu totul nu am cheltuit mai mult

de 2000 lei pe tot sejurul cu tot cu carburant, cazare si masa.

 

Legat de anvelope: am rulat intreaga distanta pe BFG KM2 (2.0 presiune pe asfalt, 1.8 presiune in teren) care s-au comportat exemplar pe toate tipurile de teren abordat facand fata cu brio.

 

Masina s-a comportat exemplar, sunt multumit de rezultate desi pe parcurs am sesizat ceva vechi probleme

care se vor remedia pe langa imbunatatirile care urmeaza sa i le aduc in lunile care urmeaza (cam asta am in cap vedem ce pot face din ele :grin:):

 

1.Se va schimba caseta de directie cu una HD (sursa Mad Madi). Caseta veche ok ...dar facem un mic upgrade.

2.Se vor face bara de directie si bara de conexiune custom (cos) cu capete de bara Yamato (sursa proprie)

3.Se va revizui puntea fata cu chit de reparatie punte, adica tot ceea ce inseamna semeringuri si rulmenti (House4x4). Desi nu da semne de oboseala sau are scurgeri, am unele dubii ...si preventiv schimbam cate ceva pe acolo ...

4.Se vor schimba MRL-ule automate cu un set de AVM-uri HD (GTC Auto sau Traco Service)

5.Se vor confectiona praguri de metal (regie proprie)

6.Se va schimba uleiul din motor 15w40 (are 4500km dar cred ca este suficient) + filtrele cu cel ce urmeaza a fi testat 10w60 (sursa proprie)

7.Se vor monta ceasurile de monitorizare deja achizitionate de la DepoRacing Japan

8.Se va schimba traseul de evacuare cu unul de inox (dubla evacuare fara tobe) prin inlaturarea celui vechi si a tobelor existente (regie proprie)

9.Se va monta un intercooler de Y61 cred ca cu tot cu galeria de admisie si furtunaraie (motorul meu fiind cel de Y61 dar cu pompa mecanica, cu TPS si injectoare mecanice si schimbarea cred ca se face usor asa) si o priza dubla pe capota ptr o racire eficienta a compartimentului motor.

10.Se va monta snorkel fie din inox fie Safari Snorkel.

 

Pregatim fierul ptr urmatoarea provocare ... :grin:

Editat August 18, 2013 de Yonutz

[f_zoltan]

Re: Apuseniada - 1st edition (si nu ultima)

 

Nilai ca am mai completat kilometrii cu vreo 40 in teren si inca 60 pe asfalt. Un aftershock la Apuseniada, ca sa ii insotesc pe Cristi si Daemonus pe o bucata de ocolire de asfalt.

 

Oamenii se intorceau de la Felix si inca mai voiau teren(faina idee), asa ca am mai prestat un Baru Mare-Tulisa-Valea de Brazi, de unde eu am curs spre casa iar ei au luat pieptis drumul catre Cheile Sohodolului. A iesit fain, desi am deviat de la traseul standard al lui Daemonus si am ajuns sa ne jucam in tot felul de locuri. Dar, all is well when it ends well, asa ca ma gandesc ca in noaptea asta baietii vor incepe sa puna si eu impresii si amintiri. Eu mai voi retrage nitel sa le fac lor loc :)

Editat August 18, 2013 de f_zoltan

[Big.Ursu]

Re: Apuseniada - 1st edition (si nu ultima)

 

Acum vreo 30 de minute am intrat si eu pe usa.

Bucata de la Valea de Pesti - Runcu (aka Cheile Sohodolului) tinde sa devina traseu de extrem si va deveni cat de curand. Urcarea este aproape barbara si in doua portiuni mi-am facut nevasta sa planga de emotii/nervi etc. Vremea si-a lasat amprenta urat pe portiunea aceea de traseu, deja nu prea mai are nimic in comun cu ceea ce am parcurs in mai. Drumul nu este foarte batut (cel putin asa lasa impresia), aceeasi copaci pravaliti peste drum si aceeasi bolovani incomozi de ocolit. Si alte minuni ...dar voi reveni si eu cu fotografiile mele, ceva video si cu povestea mea....

 

Numai ca un pic de rabdare....sa-mi revin si eu.

 

Prima mea concluzie....tot timpul si banii investiti in al meu URS au meritat din plin. Nu am avut nici o emotie, nu mi-a refuzat nimic Ursache si a fost o reala placere sa ma aflu la al sau volan. Stiu ca sunt nebun rau (cred ca nu a fost vreun participant sa nu-si fi dat seama de asta), insa....I LOVE THIS CAR !!!

 

PS> Sortare vreo 1000 de pozne si vreo 100GB video HD din care trebuie sa "traforez"....e ceva :) MANIAC :)

Editat August 18, 2013 de Big.Ursu

[Big.Ursu]

Re: Apuseniada - 1st edition (si nu ultima)

 

Teaser

 

Some mud...

 

Max Flex

[Big.Ursu]

Re: Apuseniada - 1st edition (si nu ultima)

 

Asadar...am pornit cu Cristi69 din Craiova. Datorita unor probleme, s-a hotarat foarte din scurt daca merge au ba, sortii insa au fost de partea noastra si a putut fi alaturi de noi. Datorita lucrarilor de reabilitare/extindere/intretinere a Defileului Jiului, am luat decizia de a ajunge la punctul de intalnire cu Zoli (adica Petrosani) mergand pe Pasul Vulcan.

 

Cum Cristi nu-l stia....zis si facut. Se pare insa ca am calcat-o un pic cam repede, caci am primit reprosuri ca nu s-a putut bucura de peisaj. D'apoi nu-i bai, inseamna ca se cere vizitat din nou, mai lento :D

 

Una peste alta, coboram in Vulcan, nu inainte de a vedea celebra telegondola a blondei pe nume Nuti mergand pret de cateva minute....fara turisti. Planul meu pentru sambata seara ar fi fost varza la ceaun cu ciolan, da' s-a abandonat pentru un gulas care s-a potrivit mai bine situatiei.

 

L-am localizat si pe Zoli si am plecat sa facem cumparaturile pentru ceanul de seara, ca doara nu era sa mancam rabdari prajite si nici nu puteam fi prea banali cu un simplu gratar. Asadar....trupa de start era conturata si proviziile puse in desaga...si asa am pornit impreuna din Petrosani....eu, Cristi si cu Zoli (fiecare cu jumatatile alaturi).

 

Traseul imi era cunoscut, in sensul ca pe acolo coborasem acum 3 saptamani cu Zoli, insa acum am facut traseul in revers. A fost un adevarat spectacol pentru ochi, zona este deosebita. Desi nu am mai oprit sa facem fotografii, partea video nu lipseste. Aceiasi caluti superbi care i-am vazut si data trecuta ne-au urat un bun venit in zona. A fost si ultima oara cand am mai zarit soarele in gol alpin in acea zi.

 

Am reusit sa-mi enervez un pic femeia pe o urcare, in sensul ca Zoli si Cristi au apucat-o pe drum si eu am scurtat drumul nitelus, peste o coama care oferea o urcare si o coborare de nerefuzat pentru mine in momentul ala. "Oamenii normali merg pe jos, tu ce cauti pe aici ?". Numai bine ca dupa ce am coborat....s-a pus si o ploaie, parca tocmai sa ne curete acareturile de praful acumulat pe parcursul zilei.

 

Am ramas ultimul in coloana si la ultima coborare pe piatra i-am vazut pe fiecare cum aluneca un pic (nimic periculos). Am simtit si eu fundu' lu Ursache cum nu e de acord cu directia indicata de mine, dar s-a conformat, astfel ca atunci cand s-a domolit ploaia, toti eram jos, in siguranta, la locul de cazare - mirosea deja a dezmat...

 

Cum cabana inchiriata ar fi trebuit sa fie a noastra in totalitate, am intrat ca la noi acasa si gasim gazda dormind. A facut ochi repede si primul semn ca ceva nu e in regula ar fi trebuit sa-mi scoata ochii...In urma cu 3 saptamani, eu cu Zoli statusem cazati acolo si tariful fusese de 100 lei / noapte. Am preferat camera cu buda inclusa (sa-i zic oare all-inclusive ?!) din cauza copilului. Ma intretinusem cu gazda vreme de cateva zeci de minute pe teme de motor ZD30, oferindu-i gratuit ponturi despre cum sa-si faca viata mai usoara. Acum....nu ma mai cunoaste....In fine...cum ne apucam noi de despachetat (adica terminam ultrarapid)....il intreb pe flacau care-i scorul.....no, d'apoi 200 lei....futu-i...in gand....dar nu am comentat nimic, am platit.

 

Bausem, era un pic tarzior, nu mancasem nimic si nu prea imi ardea de cautat cazare prin zona (de retinut insa faptul ca la doua hoteluri de 4 stele din imediata vecinatate, tarifule era de 140-160 lei, mic dejun inclus). Ghinionul lui insa, pentru ca m-a pierdut de client definitiv. Cand credeam ca in creierul muntilor nu dai de spiritul antrepenorial tipic romanesc....In fine...da-l in pusca mea ...si ne-am pus pe treaba.

 

 

La ast' ceaun am avut doar rol de paharnic (?!)...adica umpleam toate paharele si-l goleam doar pe al meu (aviz Zoli :D ).

 

Focul s-a intetit, in ceaun au inceput sa apara diverse chestii care emanau un miros care distrugea orice silueta

 

 

Zoli se misca cu talent, restul stam de taina cu Bachus in diverse limbi .... tequillaneza....palincaneza...beerish. Culmea este ca ne intelegem :)

 

 

Un close-up al omului serios si muncitor...am avut decenta sa eliminam conferinta bahica din imagini :)

 

Privire de ansamblu

 

Apare si Yonutz cu ungurul sau si Iulica si ... avem o trupa completa.

 

Sfatul batranilor....

 

Dupa ceva timp petrecut in fum si foc, ceaunul lui Zoli prinde forma finala....

 

 

Ne-am asezat cu totii la masa, nu am raschetat tot precum termitele. Semn ca bucataru' o fo' bun. Si....da-i cu taina in forma lichida pana la ceas tarziu de noapte. Din cauza perdelei de aburi care-mi plutea prin fata ochilor, nu am observat ca in cabana s-a mai cazat cineva...o familie de americani romani trogloditi, viitorii socri ai lui Iulica (sic!) care au avut parte de somn linistit (NU!) :)

 

Continuam povestea mai tarzior......

[Big.Ursu]

Re: Apuseniada - 1st edition (si nu ultima)

 

Dupa cum va ziceam, datorita cioburilor din cap ... vocea a inceput sa aduca cu cea a unui bariton, comparatia nu-mi apartine. Nici nu am observat cand pe langa grupul nostru s-a strecurat familia de trogloditi de mai sus....si noaptea tarziu....vad asa o silueta sepsi....maiou....fir-ar....se indreapta catre mine (asa mi se parea ... si ca e sepsi...si ca vine catre mine)....imi/ne adreseaza o rugaminte ca baritonul sa lase volumul mai jos...sa poata sa-si hodineasca si dansa sufletu...

 

Ma rog...nu am mai stat mult, caci incepusem sa confund ochiul cu gura cand voiam bere si dupa trei doze de bere in ochi...am decis ca-i mai bine sa menajez ochiul.

 

Drumul prin camera in bezna completa (nu voiam sa dau desteptarea la familie) a fost din categoria open-extreme, deoarece pe traseul picioarelor s-au interpus diverse colturi si o sacosa care au facut foarte dificila portiunea de drum....cum eram incaltat cu slickuri...fara troliu....greu...

 

Incepusem totusi oficial concediul, formatia era OK, incepusem sa ma relaxez.....si m-a furat somnul.....

 

End of part one.

[Yonutz]

Re: Apuseniada - 1st edition (si nu ultima)

 

Ighen, ighen, ighen cum ar zice japonezul aflat dupa mai multe pahare de sake romanesc ...asteptam ...cuminti ...continuarea ... :ha:

[Big.Ursu]

Re: Apuseniada - 1st edition (si nu ultima)

 

Ziua a doua debuteaza fulminant...cu o mare pauza.

Pe Iulica l-am gasit alaturi de prezenta sepsi din seara precedenta, o baba sluta si urata, ruda apropiata a lui Dracula, care dupa ce mai lua cate o pauza facea publica experienta ei din State cu privire la galagie....ca acolo te ia politia...ca te roaga frumos...un fel de cacamaca care i-a aruncat si mai tare in derizoriu.

 

Adaugam la toate astea pe Yonutz-the-Invoice-man, care nu a plecat pana cand nu a luat factura pentru cazare....asteptarea a fost priceless doar sa le vezi mutra la afaceristii nostri (a se citi jupuitorii nostrii).

 

Intr-un final, punem "roatele" in miscare si-i dam bice in necunoscut. Spun asta pentru ca traseul Luncile Prigoanei - Cugir a fost o noutate absoluta pentru toti. Desi exista un traseu pentru oameni normali, noi am abordat altul. Altul conceput de mine, vreo cateva nopti la rand, pret de cateva beri, cu Gogu Pamant alaturi. Cum necum, se pare ca l-am nimerit la fix, chiar daca nu a fost un traseu de "rupt gura".

 

Au fost cateva coborari frumoase, cateva urcari la fel. Personal, am fost uimit de modul in care oamenii isi duc traiul acolo....pe varfuri de deal, destul de izolati, unde linistea este atat de profunda incat aproape-ti parea rau sa treci pe acolo. Viata acolo parca are alt ritm....

 

Oprim la un moment dat sa luam pe Scaraoschi la ocazie...eu eram cap de coloana, dar fie-mea dormea si nu m-am indurat sa o trezesc. Asa ca a cazut pe Sorin (@V1TARA) sa-l care pe distinsul personaj. Nimic iesit din comun, insa la un moment dat drumul s-a bifurcat...si lucrurile au inceput sa devina un pic fuzzy....

 

Omul trebuia sa ajunga in nu stiu ce catun, dar pe partea bifurcatiei care nu corespundea cu traseul nostru. Initial am fost hotarat sa-mi tin traseul, insa personajul nostru care cunostea intr-o masura mai mica sau mai mare traseul anunta ca el coboara daca o luam pe traseul nostru...caci locul unde voia el sa ajunga este departe asa... si asa omul nostru si-a gasit un mic taxi in varf de munte....lucky bastard....intre timp trece un om cu o proteza auditiva, il opresc si-l intreb daca traseul meu este OK....da domnu' se merge si pe acolo...

 

Dupa ce ajungem la catunul omului, il mai asteptam si 10 minute si ii dam bice....Sorin inainte impreuna cu el.....Zoli dupa...eu dupa....Primul lovit de gheara lui Scaraoschi a fost Zoli, o intoarcere nefericita care s-a soldat cu un overfender putin sifonat, o alunecare idioata intr-un sant. L-am sprijinit de lateral, m-am taiat la mana, dar am continuat....ce l-oi mai fi injurat pe Scaraoski....big time.... Dupa o coborare pe care abia am avut loc a urmat o urcare si ghici ce...revenim la traseul initial. Constat cu stupoare ca toata tevatura nu a fost filmata...camera si-a incetat brusc activitatea si nu a mai vrut sa porneasca pana cand nu l-am debarcat pe individ in Cugir....acolo...minune....porneste iarasi...

 

Tragem catre un supermaket sa facem o aprovizionare sumara cu cele trebuincioase pentru ceaunul de cu seara, si incepem sa ne preocupe cazarea. Nu ne dezmeticim bine, ca o ploaie aproape ne trage pe dreapta....fara exagerare, cred ca am nimerit o rupere de nori....oribil o fo' , a mai luat nitel insa praful de pe masini.

 

Fixasem cap compas ALBAC, am trecut in capul coloanei si da-i bice...parca in Zlatna (nu retin exact), detectorul de radar ma avertizeaza ca avem ceva companie...si anunt si restul echipei. Scapam fara probleme.

 

In Abrud, nu stiu ce mare sarbatoare era....strazile si asa inguste pline de masini parcate neregulamentar, lipsa politie....un tir trece la nici o palma de mine....ca la sfarsit ...sa nu-l rateze pe Sorin. A fost cred cea mai imputita parte a calatoriei. Nici nu o voi mai detalia.

 

Dupa ce se rezolva problema....plecam...facem conversatie pe canalul 16....dupa care o liniste brusca...Vorbesc singur. Ma supar si pun mana pe telefon, il sun pe Yonutz si-l intreb de ce mama dracului nu au virat stanga...ce plm eu vorbesc singur aici ? Yon da semnalul de intoarcere....fix cand se pune o ploaie torentiala....fiind ultimul...intorc si astept regruparea....iar ma apuca dracii cand nimeni nu-mi raspunde la apelurile disperate lansate in eter....si dezleg si misterul....antena mea......nu mai era. S-a smuls cu suport cu tot de pe bullbar.....

 

Asadar....elucidasem misterul linistii apasatoare din 16....lipsa de antena cauzeaza lucrul asta. Nervos, ma intorc cativa km inapoi dupa antena. Fara rost....nu am mai gasit-o....Ploaia continua...imi aduc aminte de Scaraoski...mama lui....

 

Eram ca o oaie ratacita...ma realatur "turmei" si purcedem mai departe...prima pensiune pe care am incercato-o...era full....si ne indruma catre altceva....A fost partea care a incununat ziua. Gazda a fost deosebita, si ne=a dat practic o casa pe mana, casa dotata cu tot ce trebuie. Ploaia s-a oprit, am oprit si noi motoarele dupa o zi plina de peripetii si am trecut la un bine-meritat program de relaxare, unde in rolul principal a fost tot un ceaun, ceremony meister Zoli insotit de toata lumea.

 

Voia buna a umplut totul, alaturi de diverse licori bahice din dotare proprie sau puse la dispozitie de amabila noastra gazda. Am capotat repede, caci combinatia volan + ochi beliti in GPS + stresul de rigoare (totul sa mearga snur) si-au spus cuvantul....

 

Un dus fierbinte a incheiat o zi plina cu de toate, tavanul fiind ultimul lucru pe care l-am vazut inainte de a inchide ochii....

 

End of part 2

[cristi69]

Re: Apuseniada - 1st edition (si nu ultima)

 

Aseara tirziu am ajuns si noi acasa.Dupa o cina rapida compusa din doua feluri de mincare adica Ursus + Timisoreana am simtit o rapida atractie catre pat.

Dar sa nu va inchipuiti ca pe Scaraoschi l-am lasat pe munte....nu,nu,nu.....l-am luat cu mine acasa.De dimineata cind am inceput sa decarc la poze constat ca aproximativ 90% din ele sunt tulburi,incetosate cu niste dungi ciudate pe ele.Ma uit cu atentie la aparat si vad ca una din lentile are un joc dubios.Din cauza socurilor la care a fost supus in masina a decedat subit. Acum am o dilema,ce sa schimb....masina sau aparatu.

[Yonutz]

Re: Apuseniada - 1st edition (si nu ultima)

 

Ba, da nu a apucat niciunu sa faca nici poza cu Scaraostzky? Asa ptr posteritate ...A venit, a intrat in hora ...ne-a "muscat" pe toti ...dupa care a disparut in neant ...exact asa cum a aparut ... :ha:

[Big.Ursu]

Re: Apuseniada - 1st edition (si nu ultima)

 

Ziua a 3-a a inceaput domol, cu o pauza :) Aproape traditie...

 

Lumea statea calma la o cafea, o tigara....eu mi-am amintit de antena mea pierduta si fiind in mijlocul "lui Nicaieri"....trebuia sa improvizez ceva. Cautam o bucatica de sarma, oferita de Iulian. Ma apuc sa o indrept.

 

Fratele gazdei se plimba pe langa mine cu o statie CB enorma. Ma intreaba daca o poate proba....trist....ii zic ca nu-l pot ajuta...ca nu mai am antena. Omul imi zice ca la 10km in spate gasesc antena pentru statie...asa ca zis si facut...ne suim in masina si ne intoarcem cu un ras de antena, care in conditii de caravana si-a facut treaba cu brio. Dar cam atat.

 

Chinuiala de a o monta a fost pe masura....o parte din bord data jos (Caci statia mea este montata in bord)...trage fire....injura...etc. Evident ca destul de repede sunt luat la misto de baieti. Asta e...n-ai ce sa faci :) Imi amintesc ca am inceput 2 cafele, dar nu am terminat nici una....oare Zoli o avea cunostinta despre treaba asta ?

 

Intr-un final, ne urnim si alegem sa vedem si noi pestera Scarisoara. Nu inainte de a trage o mica balaureala prin niste locuri superbe..

 

Ajunsi la Scarisoara, realizam ca stam extraordinar de bine cu conditia fizica...NOT. Unii dintre noi, nu zic insa care, pe drumul catre pestera ne delectam cu privelistea unei blonde care sectiona nu stiu ce drac de material....mergem mai departe. Platim taxa de intrare....si incepem aventura...

 

Pfui....cate trepte frate....si cat de abrupte....le coboram da-le 'reaku...labele ne ingheata pe balustrada. Incepe sa se simta racoarea....maxim. Jos se vad urme de zapada, desi in lumea de sus sunt peste 29oC...Coboram intr-un final in "hell hole".....Nu am putut sesiza diferenta intre un frigider si acea caverna.

 

Ne-am exersat mana de fotografi, incercand sa surprindem pestera in conditii de iluminare slaba. Realizez ca fotografiile mele sunt naspete, nu mai vad suficient de bine pentru a focaliza. Constat ca imbatranesc, caci nici memoria nu mai tine cu mine - blitul care mi-ar fi usurat munca zacea lipsit de baterii in rucsacul lasat in masina aflata in parcarea care a costat 5 lei.

 

Talentul chinuie pe fiecare din noi, intr-un final...ne luam inima in dinti (mai bine zis facem eforturi sa o tinem in piept)....si incepem urcusul....greu la deal....am ajuns sus rupti de sete.

 

In mod absolut democratic il delegam pe Sorin sa umple o sticla de apa de la o sursa aflata la vreo 50m distanta....Sorin, plin de bucurie printre dinti, se conformeaza. Prima incercare....da la pompa 2 minute si capoteaza....apa nu vine. O femeie care vindea diverse licori ne spune ca trebuie sa reziste mai mult de 2 minute pentru apa....Ii aducem la cunostinta ca aceasta activitate are multe in comun cu o alta activitate, mult mai placuta :D si il provocam sa ne dovedeaasca ca poate sa reziste mai mult de doua minute....dupa 2 minute si 30 de secunde masurate fix...tasneste....apa :)

 

Incepem sa coboram catre masini. Ajunsi in parcare, Iulian se transforma la fata....ROGVAIV i se potrivea de minune....nu mai avea chei. Zoli nu-i sadic (rau) si i le inapoiaza....le pierduse inainte de intrarea in pesterea si daca nu ma insel, Yonut a fost cel care le gasise.

 

In fine...coboram de acolo, pe un drum proaspat asfaltat. Buna idee ? Rea idee ? Aia cu asfaltarea....buna in masura in care oamenilor le usureaza viata...rea pentru ca nu pot trece doua masini una pe langa alta, atat este de ingust drumul. Ajungem la intersectia cu drumul principal, bagam in traista niscai varza si cele necesare pentru ceaunul de seara.

 

"Cina cea cu multe taine" a debutat cu ceva palinka. S-a vorbit in diverse dialecte d-ale lui Bachus, pomenite mai sus. Master-keful (nu chef-ul) am fost eu. Si cum ma respect....i-am pus la treaba....tu faci focul, tu cureti ceapa...tu tai carnea...tu toci ceapa....si le aduceti la ceaun in ordinea stabilita de mine :D

 

Evident ca am dotat ceaunul si cu lumina asistata :), un suport inalt de vreo 2.5m cu o lampa care ne-a facut traiul mai usor in jurul ceaunului. Dupa ce ne-am afumat cu totii, unii cu fum...altii cu "bahisme"...ne-am retras la masa, unde distractia a continuat pana in noapte tarziu.

 

Nu stiu daca baietii au mentionat pana acum....dar toate serile s-au desfasurat in camera lui ... Iulian. A fost dragut ca nu ne-a perceput chirie :)

 

Incet incet, participantii au inceput sa capoteze, astfel ca am ramas eu...Yon...Iulian....si intr-un final am dat si noi stingerea...

 

End of part 3

[vas_adam2000]

Re: Apuseniada - 1st edition (si nu ultima)

 

Pacat ca nu ati gustat din placinta cu afine de la Scarisoara. A fost prima placinta in 39 de ani care nu avea doar urme de fructe ci era plina cu fructe. Pe drumul asfaltat incap cu grija doua masini cu conditia sa fie conduse de soferi care constientizeaza ca sunt si altii pe drum.

 

Imi place povestea relatata in topic :)

[Yonutz]

Re: Apuseniada - 1st edition (si nu ultima)

 

E nu ... nauzisi mai sus ...Eu am vrut placinta cu ...muguri de brad :grin:...dar nemtudo ...imi dadura ceva coca cu urme de branza ...si mugurii de brad in stare lichida ...la pahar ...

 

Placinta cu afine am mancat la pensiunea unde am stat ...dar nu imi mai aduc aminte gustul ca la ora aia ...aveam un solid pat gastric format din ceva afinata, votca trasa in mar ...si inca vreo cateva licori ... :ha:

[Big.Ursu]

Re: Apuseniada - 1st edition (si nu ultima)

 

Referitor la drum, nu am vazut linkul propus, merge rau de tot internetul mobil, insa atunci cand se mai lucreaza si pe marginea drumului, deja se schimbba datele problemei. Sa nu credeti ca am scapat de dementi pe drum....

 

 

Totul se integreaza in peisaj....

 

 

Sa fie oare Moara cu Noroc ???

 

In casuta din padure....oare cine locuia ???

 

O poienita superba (inca) neatinsa de furia taietorilor de lemne...

 

Omul cu berea

 

Shooting reciproc :)

 

Terapie prin moda si voie buna :)) Starring: ZOLI

 

 

 

Poza (aproape) de grup (de fiare)

 

D'ale locului

 

 

 

Rustic

 

 

Un indemn plin de inteles

 

 

Poza fotoshopata pentru a nu se vedea limbile care atarna.....din cauza conditiei fizice excelente....NOT.

 

Oare vom mai iesi de aici ???

 

In intuneric

 

Nu dati banii pe prostii, faceti foto la copii

 

Magnificul ghetar

 

Spaghetti-man

 

Un om fericit

 

Catre lumina

 

Monstrul din caverna

 

 

 

Chinurile creatiei...

 

...si muza

 

 

Zoli...cineva acolo sus te priveste...cum te chinui si nu reusesti sa ma fotografiezi :)

 

Democratia de forma "Sorin, nu-i asa ca tu vrei sa dai la ...pompa ?"

 

Dupa experienta pesterii, zona nu a oferit inca totul...

 

La ceas de seara, langa foc adunati....

 

 

....asteptam.....ZA VARZA.....

 

 

Langa noi, imprastie decibeli in mod discret Patrolul lui Iulian

Editat August 19, 2013 de Big.Ursu

[Big.Ursu]

Re: Apuseniada - 1st edition (si nu ultima)

 

Ziua a 4-a.....a venit si ziua asta. O spun cu tristete, pentru ca a fost ultima zi in formatia completa. Am rupt si traditia de data asta...de a ne apuca "de treaba" cu o pauza....S-a debutat in forta, cu reparatia unei semnalizari la veverita lui Zoli, eu si Yonutz oferind asistenta tehnica si logistica necesara unei asemenea operatii de amploare. :D

 

In seara precedenta, cu ceva vreme inainte de a ne silui creierii cu diverse bahisme, am vorbit cu proprietarul pensiunii, om de caracter, care si-a rupt o zi si a binevoit sa fie GPS-ul nostru vorbitor. Un adevarat GPS, care nu nu-ti venea sa-l iei la palme ca pe Ioana sau Marcel....

 

No ase....si-am purces la drum. Am intrat in traseu nu foarte departe de pensiune si am inceput sa urcam. Mai bland...mai violent....mai un stop pentru alimentare cu diverse fructe de padure, ba o pauza de tufis....ba un o scurta sesiune foto...

 

Dupa cum Zoli dixit, GPS-ul nostru ne ghida in functie de cat duceam noi :) Coborarea a fost de zile mari, personal am savurat-o mai ceva decat pe berea de seara de cand am iesit din traseu. Dupa ce am traversat Somesul Rece, am facut un ocol, am mai bantuit ceva pe munti, dupa care am coborat la asfalt....pret de cativa kilometri...pentru ca omul s-a prins ca mai vrem si ne-a configurat de indata un traseu...

 

Nu dificil rau, nici extrem de usor nu a fost...ca ne-am si ratacit unii de altii. Eu cu Ion am coborat in curtea cuiva....care noroc ca nu era acasa. Am intors cu chiu cu vai....treapta 1...reductie...si span pe piatra. Ne-am regrupat dupa cateva minute, si asta numai datorita faptului ca printr-un noroc chior am vazut fundul masinii lui Iulian. No ceapa ma-sii...si aici ne ratacim ??!!

 

GPS-ul si-a facut o idee despre noi asa ca ne-a poftit sa coboram undeva unde era un pic cam greu catre imposibil, dar am renuntat repede. Eu sincer nici nu as fi coborat pe acolo, dar asta-i alta discutie :)

 

Ne-am retras incetunel catre pensiune, acolo unde o fasole pusa la inmuiat dis-de-dimineata (prin grija lui Zoli cred) ne astepta...numai ca nimerisem "intre mese" asa ca s-a pus repede de ceva haleu, iar ceapa + piper + ceva afumatura aruncate in pripa in tigaie mi-au delectat simturile. Drept catalizator am folosit doar palinca, asa ca reactia a fost garantata maxim. Si apoi, sa stingem focul,....da-i cu bere.....

 

Am innebunit...cum sa stingem focul ? Se apropia seara...fasolea nu se face in graba....asa ca am reaprins focul din seara precedenta, insotit tot de lumini de studio, voie buna si aceiasi participanti. Mesterus bucatarus a fost al nost' Zoli. Ceaunul are darul de a aduna oamenii imprejurul dansului si de a scoate niste povesti nemaipomenite. Totodata, scoate la iveala si cateva aspecte care in mod normal nu s-ar vede cu ochiul liber...

 

De exemplu, talentul de entertainer al lui Iulica este de necontestat, Sorin am descoperit ca are o pasiune pentru tiganci, reusind sa aprinda focul in orice conditii, iar Zoli....oh...da...Zoli...are talentul de a goli paharul...altuia. In speta al meu :) Vreo doua sau trei pahare a subtilizat pisicherul in vreme ce eu ma tot intrebam daca nu cumva m-am ametit prematur....a fost o faza memorabila cand ne-am dat seama ce se intampla :)

 

Dupa ce ne-am asezat la sfanta masa, am mai insistat un pic cu ceva licori, dupa care ne-am retras fiecare in camera sa. Ceva parca totusi nu era la locul lui....urma sa spargem trupa.

 

Am pus capul pe perna, am rememorat fazele din zilele precedente si am reusit sa inchei o zi superba, alaturi de nemaipomenita trupa care mi-a fost alaturi.

[f_zoltan]

Re: Apuseniada - 1st edition (si nu ultima)

 

No nu fii rau! Paharele au fo' toate la numar, eu ma ocupam doar de continut:ha: Iti fura omul, din nebagare de seama, continutul a doua pahare de palincuta si tu esti tot un mare semn de exclamare! :ha:

[Big.Ursu]

Re: Apuseniada - 1st edition (si nu ultima)

 

Iata-i pe cei trei care mestereau la masina...(al treilea este in spatele obiectivului :D )

 

 

Cate un pic din splendoarea locurilor

 

 

 

O mica pauza de regrupare/bush-visiting...si totodata photo-session

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

O imagine pentru care cred ca merit o bere....Yoane :D

 

 

 

Un vizitator atras de catre Sorin

 

 

 

Scena nocturna

 

 

In pregatirea cinei fara de taine...

 

 

El-Ganditore

 

 

Hell flames

 

 

Master of the ceaunu'...

 

 

Fasolea de care va povesteam....

 

[Big.Ursu]

Re: Apuseniada - 1st edition (si nu ultima)

 

Ziua a 5-a....ziua despartirii...cred ca toti aveam un sentiment aiurea. Am avut senzatia la un moment dat ca fiecare facea cate ceva ca sa prelungeasca un pic sederea. Inca un pic.

 

In fine...dupa stransul de maini si imbratisarile de rigoare, ne despartim. Ionut si Spaghetti-man pleaca primii, insa cel din urma revine....Ion isi uitase borseta cu acte/bani...ceva in genul. Ne mai uram o data "La revedere si Drum bun !". Urmeaza Zoli, Sorin si Iulian si curtea devine pustie. Hotarasc ca o bucata de traseu sa o faca impreuna, peste munte....un pic de offroad inainte de a se desparti.

 

Eu cu Cristi ne imbarcam catre Rosia Montana, doar doar sa mai alungam un pic din monotonia asternuta peste curtea devenita acum imensa si extraordinar de linistita....Chiar si femeia care ne primise cu ceva zile in urma ne-a privit si ne zice scurt "Gata....v-a pierit puterea !"...Pffuui....ceapa ma-sii....ne-a vazut cum ni s-au innecat corabiile.

 

Pe canalul 16, cu rahatul meu de antena CB ii auzim pe baieti cum dau span pe munte. Si ei ne aud. Incet incet...ii pierdem in eter.

 

Ajunsi in Rosia Montana, gasim Galeriile Romane. Nu reiau povestea lor, probabil se gaseste si pe Internet. Ghidul ne-a spus cateva lucruri extrem de interesante, pe care marturisesc ca nu le stiam. Am intrat si in Galerii, unde am auzit tot soiul de informatii despre cum era mineritul in trecut si cum a evoluat. Am fost uimiti cu cat patos povestea ghidul. Impresionant de-a dreptul. Rar am vazut vreodata un ghid care sa traiasca efectiv ceea ce spune.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Aur pur....

 

 

 

 

Dupa cateva fotografii in curte, am vrut sa mai gasim cateva puncte in zona, cateva lacuri, insa ne-am lasat pagubasi.

 

Timpul trece si in stomac se creeaza o senzatie pe care in mod comun o numim foame....Deci mergem sa mancam ... in locul unde prima oara ne fusese refuzata cazarea. Demn de remarcat a fost faptul ca am stat vreo 20 de minute pana cand ne-a dat cineva meniurile, 20 de minute pana cand ne-a fost luata comanda....20 pana a fost adus primul fel.....si lista continua. Catre sfarsitul mesei, suna Yonutz si ne anunta ca baietii au ceva probleme pe traseu, dar nu ne comunica locatia.

 

Terminam masa, ne retragem catre pensiune. In frigider...mai aveam decat o bere. O impart cu Cristi...desfacem berea...impartim frateste....suna telefonul. Era Zoli. Ne comunica faptul ca a coborat de pe munte si ca baietii sunt la o zvarlitura de bat de noi. Abandonam paharele si fugim catre flacai. Ii aflam la o margine de sat, cu un Patrol disecat, inca sub anestezie. Asteptau un transplant de la Cluj. Care nu intarzie sa apara.

 

De indata de operatia s-a incheiat, s-a pus ploaia.

 

 

 

 

 

Baietii au renuntat la ideea de a continua drumul, asa ca ne-am retras catre pensiune, unde am facut un gratar scurt, mascat, avand ca maestru de ceremonii pe Cristi. L-am asezonat cu ceva lichior de plante, Jagermeister, palinca si bere....Dupa care....au inceput sa se retraga baietii.

 

 

 

 

Eu am mai ramas pret de vreo ora si ceva, incercand sa incropesc un traseu pentru a doua zi, caci si noi urma sa ne mutam "cortul". Linistea mi-a fost spulberata de niste turisti, care spargeau noaptea cu povestiri cu gura pana la urechi si intervale de ras isteric aleatorii...Eu incercam sa-mi linistesc creierii cu niscai Manowar la casti, dar nu prea a fost chip, asa ca le-am intrerupt distractia cu un prim si ultim avertisment, lansat pe ton cat se poate de politicos. S-au conformat destul de mirati de "tupeul" meu, si vizibil iritati...asta am vazut-o in privirile lor a doua zi...c'est la vie.